Păsări din România (XLIV)

Mă gândeam să vă aduc în prim plan două specii de păsări întâlnite de mine în anii trecuți în județul nostru, dar care pot fi observate mai rar de către fiecare din noi. Ele fac parte din Familia Corvidelor și anume: Alunarul (Nucifraga caryocatactes) și Corbul (Corvus corax).

Cele două specii nu figurează ca specii care ar putea fi observate în Brăila și totuși vreau să vă spun, că în ceea ce privește alunarul, l-am observat în anii trecuți în zone din oraș chiar, iar corbul l-am observat în județul nostru, la Balta Albă.

Alunar (Nucifraga caryocatactes)

Este o specie de talie medie din familia Corvidelor. Nu prezintă dimorfism sexual. Penajul este maroniu întunecat, stropit cu pete mici albe; creștetul și o mare parte din aripă sunt maro-închis. Regiunea cloacală și marginea cozii sunt albe. Ciocul este lung și puternic. Aripile sunt late și rotunjite, iar coada este scurtă. Lungimea corpului este de 32 – 35 de cm și are o greutate medie de 124 -220 de grame.

Distribuție – În România specia are o distribuție montană, cuibărind în zona pădurilor de molid și jnepeniș.
Fenologie – Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate – Alunarul este prezent în pădurile de conifere de la altitudine mare. Cuibărește în zone montane, bogate în alune și semințe, unde își face provizii pentru iarnă.
Hrană – Este o specie omnivoră. În perioada de reproducere hrana este formată în special din nevertebrate: râme, păianjeni, lăcuste, bondari, viespi; în mod excepțional consumă rozătoare și păsări mici. Iarna se hrănește din proviziile de nuci și semințe pe care le-a depozitat în sol la sfârșitul verii și toamna.
Alte informații – Alunarii își fac provizii pentru iarnă, ascunzând alune, nuci și semințe în sol, la baza copacilor, sub mușchi sau în crăpăturile din scoarța copacilor. Pasările memorează locația astfel încât iarna găsesc hrana chiar și sub un strat gros de zăpadă. La fel ca și alte specii de corvide, alunarul contribuie la răspândirea semințelor diverselor specii de arbori.

Populație – Populația din România este estimată la 46.672 – 126.276 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere – Perioada de reproducere începe devreme, începând cu luna martie. Femela depune 2-5 ouă, pe care le clocesc ambii părinți pentru o perioadă de aproximativ 16- 18 zile. Puii sunt hrăniți de către adulți pentru circa 23 de zile. După ce aceștia părăsesc cuibul, mai stau alături de adulți încă trei luni, perioadă în care învață comportamentul de hrănire al adulților. Cuibărește solitar. Cuibul este construit de ambii adulți din ramuri și alte materiale vegetale și este amplasat în conifere dense, aproape de trunchiul arborelui la aproximativ 6 metri înălțime.

Amenințări și măsuri de conservare – Principalele amenințări ale speciei sunt legate de degradarea habitatului prin management forestier nepotrivit cu nevoile ecologice ale speciei și incendiile forestiere.

Corb (Corvus corax)

Este o specie de talie mare din familia Corvidelor. Nu prezintă dimorfism sexual. Coloritul general este complet negru, cu reflexe metalice. Are cioc masiv, tot de culoare neagră. Lungimea corpului este de 54 – 67 de cm și are o greutate medie de 585 – 2.000 de grame. Anvergura aripilor este 115 – 130 cm.

Etimologia denumirii știintifice – Numele de gen provine din cuvântul latin corvus, care înseamnă corb, iar numele de specie – corax – este forma latinizată a denumirii speciei (corb) în limba greacă.

Distribuție – În România specia este prezentă pe aproape întreg teritoriul, lipsind din zonele joase de câmpie (agricole) din sud-est.

Fenologie – Specia cuibărește în România, fiind sedentară.

Habitate – Specia utilizează o gamă foarte largă de habitate pe întreaga zonă de distribuție (zone de coastă, montane, tundră, stepă etc.), însă în România este preponderent forestieră, cuibărind însă și în zone stâncoase sau zone deschise (adesea pe stâlpii de înaltă tensiune). Pentru hrănire folosește atât habitatele forestiere, cât mai ales zonele deschise din apropiere.

Hrană – Este o specie omnivoră și oportunistă. Consumă în special hrană animală (nevertebrate, păsări (inclusiv ouă), mamifere, reptile etc.). Este frecvent întâlnit în zonele de depozitare a deșeurilor și deseori consumă cadavre sau resturi animale din zonele cu abatoare, unde se adună uneori zeci de indivizi.

Alte informații – Este una din cele mai mari păsări din lume din ordinul Paseriformelor (păsărele cântătoare) și cu siguranță cea mai mare din Europa (de peste 150 de ori mai grea decât cea mai mică specie, aușelul). Corbul este una dintre cele mai prezente specii în mitologiile din emisfera nordică, fiind un simbol puternic adesea de rău augur, fapt care a făcut ca în unele zone să fie persecutat.

Populație – Populația din România este estimată la 27.000 – 55.000 de perechi, tendința populațională fiind nesigură.

Reproducere – Cuibărește foarte devreme, începând cu luna februarie. Depune de obicei 4 – 6 ouă, care sunt clocite în special de femelă (masculul doar ocazional), pentru o perioadă de 20 – 25 de zile. Eclozarea este asincronă, astfel că perioada până când sunt hrăniți în cuib și devin capabili de zbor este de 4 – 7 săptămâni. Cuibul este construit de ambii părinți din crengi uscate și alte materiale vegetale, este masiv (până la 1,5 metri în diametru) și amplasat în coroana arborilor, pe stâncărie sau adesea pe suporturi artificiale (stâlpi de înaltă tensiune, turnuri).

Amenințări și măsuri de conservare – Fiind o specie larg răspândită și oportunistă, are puține amenințări. Una dintre cele mai severe este otrăvirea, fie intenționată (cu ajutorul cadavrelor otrăvite, puse mai ales pentru specii de mamifere prădătoare), fie accidentală (în cazul în care consumă cadavre ale unor animale vânate care conțin alice de plumb).

Sursa de informare:

https://pasaridinromania.sor.ro/specii/517/alunar-nucifraga-caryocatactes

https://pasaridinromania.sor.ro/specii/521/corb-corvus-corax