Fantoma funciară. Blestemul avariei de la SPE Valea Encii

Indiscutabil, judeţul Brăila deţine de ani de zile locul unu pe ţară la irigat, datorită sprijinului serios şi constant  primit din partea Guvernului, Ministerului Agriculturii și Agenției Naționale de Îmbunătățiri Fuciare (ANIF). Sprijin regăsit într-o serie largă de investiţii, reabilitări şi modernizări ale unor staţii şi canale, prin dotări tehnice de ultimă oră. Ceea ce a permis Filialei Brăila din cadrul ANIF să depăşească multe situaţii limită cauzate de vechimea și uzura agregatelor, a secetei constante din ultimii ani sau altor factori negativi. Inclusiv cea mai mare stație de desecare din județ, SPE Valea Encii, de la Traianu, a fost modernizată cu o investiție masivă. Această stație, care funcționează de mai bine de 50 de ani, are menirea de a scoate apa, excesul de umiditate şi băltirile ce afectează, în anii ploioși, circa 30.000 de hectare întinse pe un un areal cuprins între localitățile Traianu, Unirea, Scorţaru Vechi, Bordei Verde, Oancea, Romanu şi Comăneasca. După o investiție masivă în reabilitare care a fost finalizată în anul 2024, staţia poate asigura un debit de 5000 metri cubi pe oră,  fiind dotată cu agregate noi și performate. Totodată, bazinul său și o parte din canalele de aducțiune au fost decolmatate. Iată, însă, că tocmai acum, când avem un exces de precipitații, iar apa a început să băltească în Valea Encii, o conductă nouă, montată în 2019 la 4 metri adâncime, a cedat pe neașteptate. Realizată din polietilenă de înaltă densitate, conducta în cauză are un diametru de 140 cm şi urcă apa din staţie, cale de 4 km, până la canalul CE3 de desecare, construit în rambleu, acesta transportând apoi apa, pe 30 km,  până la Dunăre. Conducta este calculată să reziste la 5 atmosfere, însă în prezent, după ce a apărut o spărtură pe traseu, iar reparația nu s-a putut face decât în regim de provizorat, mai poate funcționa doar la jumătate din capacitate. 

Eforturi deosebite şi condiţii meteo extreme

Avaria s-a produs în data de 27 ianuarie, iar reparația era urgentă deoarece fără această conductă este afectată activitatea de desecare pe sute de hectare aflate în pericol de inundare. Intervenția s-a făcut în condiții meteo extreme: au fost zile cu lapoviță, au fost zile și nopți cu ger și temperaturi ce tindeau spre minus 15 grade Celsius. S-a lucrat la câțiva metri adâncime,  în apă şi noroi până la genunchi, pentru a fi depistată avaria şi stabilită cauza ei. Merită, de aceea, toată lauda cei  peste zece meseriaşi care au muncit zi-lumină în condițiile amintite. Pe lângă angajații ANIF Brăila și personalul stației SPE Valea Encii, au venit în sprijin și specialiști din Galaţi. Odată cu intervenția la conductă, în acelaşi timp a trebuit scoasă din necaz şi staţia de pompare, inundată cu apa venită din amonte. Potrivit ANIF Brăila, avaria consta într-o fisură apărută pe diametrul conductei,la îmbinarea a două segmente ale acesteia. O primă ipoteză este că fisura a apărut din cauza solului umed la adâncime şi a contractării- dilatării materialului din cauza îngheţului/dezgheţului pământului din jurul acesteia, cu forfecarea aferentă efortului mecanic la care a fost supusă conducta. Apa scursă sub reţea “a lucrat” şi adâncit  golul format iniţial, dar pot fi luate în calcul şi alte cauze ale avariei: montaj defectuos, vicii ascunse din fabricaţie la conductă etc. Nu de alta, dar sunt “n” cauze care se pot regăsi în manualele de hidraulica fluidelor sau  întreţinerea/exploatarea reţelelor de irigat şi desecare!

Reparația s-a derulat în mai multe etape, încercându-se câteva metode rudimentare. A intervenit apoi o întrerupere de două săptămâni deoarece a plouat şi nins continuu, plus că nici Electrica Brăila nu a putut să intervină pe partea electrică  întrucât a fost solicitată de Regionala Ploieşti la alte urgenţe datorate iernii.

Pentru câştig de timp şi nu numai, conducerea ANIF Brăila (directorul Pascale Alfredo şi directorul adjunct Marius Mihai), s-au zbătut pentru a găsi firme  şi utilaje specifice cu care să se intervină la remedierea avariei. Un sprijin deosebit şi fără nici o plată a venit prompt din partea unui fermier brăilean, Bogdan Furfurică din Scorţaru Vechi, care a participat cu oameni şi utilaje din fermă timp de două zile, iar motorina s-a asigurat de către Remico Comprest din Galaţi, firma care a montat conducta, ieşită deja din garanţie.

Problema e că deocamdată reparația este doar provizorie, cât să poată funcționa stația de pompare în regim de avarie. Concret, conducta a fost ”înădită” cu două tipuri de coliere, iar în acest fel se poate asigura un debit de 5.000 metri cubi pe oră, la o presiune de 2,5 atmosfere, dar cu o supraveghere constantă, din stație, a tuturor parametrilor, deoarece, dacă se forțează prea tare, conducta ar putea ceda din nou.

Pentru o reparație definitivă, e nevoie de mufe speciale, de 1400 mm, care costă câteva mii de euro bucata și necesită o procedură complicată de achiziție. În plus, pentru lipirea conductei, e nevoie de un generator de mare putere, care trebuie adus de la Galați. Iar pentru o intervenție eficientă trebuie ca terenul să fie uscat, iar spațiul de lucru lărgit. Se așteaptă, așadar, sezonul cald, pentru ca avaria să fie rezolvată definitiv, iar stația de desecare să poată fi din nou pusă în funcțiune la capacitate maximă. Până atunci, acumulările de apă din Valea Encii vor putea fi evacuate doar în regim de avarie…

Irigațiile, prioritate doar pe hârtie…

Probabil că în vremurile de glorie ale îmbunătățirilor funciare din România o astfel de avarie ar fi fost rezolvată mult mai rapid și evicient. S-au dus, însă, anii când fostul IELIF (Întreprinderea de Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare n.n.) Brăila dispunea de zeci de utilaje terasiere, autogredere şi excavatoare, buldozere, dragline etc dispuse peste tot în judeţ şi la SUT (Staţia de Utilaj Transport) din Radu Negru. Existau din belşug piese de schimb şi materiale de construcţii, iar în Vidin se afla renumita SISPA (Staţie de Întreţinere Sisteme de Pompare şi Automatizări),  un puternic centru de reparaţii, recondiţionări, construcţii metalice, tablouri electrice, cu turnătorie proprie, care putea lucra chiar şi pentru terţi. Dramatic, după schimbările din anii ’90, când IELIF-ul a fost desființat și ”spart” în mai multe entități și după tot felul de reorganizări care au culminat cu actuala formă de funcționare a  ANIF, cu externalizarea serviciilor, la sucursala din Brăila nu se mai găseşte nici măcar un buldoexcavator sau un generator de sudură. Totul se cumpără şi licitează, cu firme de la zeci şi sute de kilometri. Fără a se mai putea interveni local, operativ şi cu cheltuieli minime.

De aceea, situaţia dotărilor trebuie urgent reconsiderată, iar Guvernul să intervină cu fonduri, inclusiv pentru salarii motivante, deoarece la Brăila este o lipsă acută de specialişti şi electromecanici etc.  Iar reparaţiile, modernizările şi investiţiile să fie reluate, chiar înainte de campania de primăvară. Dacă tot se declară că IRIGAŢIILE SUNT UN DOMENIU DE IMPORTANŢĂ STRATEGICĂ PENTRU SIGURANŢA ALIMENTARĂ a României!