Frumuseţea muzicii create de trupa Led Zeppelin a cucerit vineri seara brăilenii amatori de blues-rock. Mike Godoroja & Blue Spirit au susţinut un concert memorabil, aplaudat la scenă deschisă în sala mare a Teatrului "Maria Filotti". Muzica celor de la Led Zeppelin, trecută prin filtrul celor de la Blue Spirit, a oferit ritmuri incredibile de blues adevărat, sensibil, care a electrizat sala. Publicul, nu foarte tânăr, a trăit la maxim cele două ore de muzică veritabilă, a aplaudat şi a dialogat ritmic cu Vali Vătuiu de la tobe, în timpul unei demonstraţii de măiestrie a acestuia. Aplauze frenetice, la scenă deschisă, a primit şi "copilul teribil" de la chitară, Marian "Mac" Aciobăniţei, în timpul solourilor sale incredibile. Farmecul blues-ului nu ar fi fost posibil, însă, fără interpretarea minunată a basistului Ian Chepa. Cel care a dat strălucire evenimentului în ansamblu, dovedind că ştie să stăpânească publicul şi să îl ţină cu răsuflarea tăiată în aşteptarea următoarei melodii, este Mike Godoroja. Spectacolul oferit de ei, a precizat Godoroja, este un tribut adus muzicii nemuritoare create de Led Zeppelin, pe care o consideră, la fel ca Florian Pittiş, o muzică a regilor rock-ului. Cele două ore de blues-rock au fost încununate de prezenţa lui Marius Mihalache, un artist talentat, care a ştiut, ca de fiecare dată, să scoată tot ce este mai bun din instrumentul său, ţambalul.
"Televizoarele cu telecomandă sunt instrumentul diavolului"
Protestul din muzica celor de la Led Zeppelin a fost însoţit şi de protestul lui Mike Godoroja, care a realizat între momentele muzicale un stand-up comedy de foarte bună calitate. Vorbind despre muzica din anii '60 din Londra, Mike Godoroja a prezentat locul ocupat de Led Zeppelin în acea lume, dar nu s-a abţinut de la critici. "Erau foarte implicaţi în mişcarea muzicală. În acea perioadă, se compunea şi se scriau texte, dar marea lor pierdere este că nu au avut norocul să se nască atunci printre ei cel mai mare textier pe care l-a avut România, Marius Moga! Ar fi venit domnul Marius Moga şi ar fi scris un text bun pentru toate formaţiile, pentru toate radiourile, pentru toate televiziunile, bun pentru toate reclamele de margarină, bun pentru orice", a spus cu aplomb Mike Godoroja. Nu a scăpat de limba sa ascuţită nici televiziunea: "Televizoarele cu telecomandă sunt instrumentul diavolului. Când punem mâna pe ele ne posedă şi fiecare moment când deschidem televizorul este un moment de luptă cu noi înşine, pentru a nu deveni pasivi, pentru că televizorul ne captează creierul, îl ia şi îl bagă într-un borcan cu formol şi scrie pe el etichetă clară, «L-am făcut şi pe ăsta». Singura noastră speranţă stă în marii noştrii artişti. Ei vor şti să ne ia telecomanda din mână, să o arunce la primul coş şi să ne invite să ne aşezăm confortabil în fotoliile sufletului lor şi să zburăm".
"Să nu faci compromisuri"
Mike Godoroja tăieşte de când se ştie cu muzică, îl pasionează şi, în timp, a devenit un nume important al genului. În 1997 a înfiinţat Blue Spirit, iar din 1996 până în 2008 a fost producătorul muzical al formaţiei Iris, cel care a ştiut să le creeze o imagine proaspătă după 30 de ani de activitate. Mike Godoroja, un nume greu al blues-rock-ului românesc, a oferit cu ocazia spectacolului de la Brăila un interviu ziarului nostru.
- În 1997 a luat fiinţă proiectul Blue Spirit. Ce v-a determinat să abordaţi muzica în felul acesta?
- Eu am mai avut activitate de scenă prin anii '80, cu nume foarte cunoscute astăzi. Revenirea la scenă a fost mai degrabă urmarea unei chemări pe care o aveam. Simţeam că promovarea pe care o făceam muzicii din faţa camerelor nu era împlinită şi am simţit nevoia să mă reîntorc la scenă, ceea ce am şi făcut.
- Cum de aţi devenit în '96 producătorul muzical al formaţiei Iris? Vă cunoşteaţi?
- Nu ne cunoşteam. S-a întâmplat natural, pentru că mie îmi plăcea muzica formaţiei Iris, dar şi ca urmare a colaborării de la televiziune. Acolo ne-am cunoscut mai bine şi de acolo a plecat sâmburele lucrului împreună. A durat această colaborare până acum doi ani, când am realizat ultimul obiectiv împreună. Este vorba de albumul "Iris 30 de ani - Cei ce vor fi". De acolo, colaborarea noastră s-a încheiat şi fiecare îşi vede mai departe de drumul lui.
- Cum aţi ajuns la muzică?
- Eu şi fratele meu am fost extrem de apropiaţi de domeniu. Eu eram un foarte avid colecţionar de discuri, fratele meu cânta foarte bine la chitară şi mediul în care ne învârteam era cu muzică şi pentru muzică.
Situaţia comercială muzicală din România este lipsită de orice originalitate
- "Zeppelin Balkanic" este şi un protest. De ce?
- Acest spectacol "Zeppelin Balkanic" este o punere în operă a capodoperei zeppeliene. Ce se întâmplă în spectacolul nostru este o formă adaptată, prin filtrul nostru creativ, a marii opere zeppeliniene. El nu este un tribut Led Zeppelin, este un spectacol care pleacă de la muzica Led Zeppelin. El este un protest în primul rând cultural, pentru că vremurile pe care le trăim, cu atât mai tare adâncite de criză, arată toate carenţele educaţionale care au lăsat urme adânci pe multe generaţii şi care în acest moment se văd foarte tare într-o societate în care noi suntem tot timpul cu nervii întinşi la maxim. Nu este o societate care să ne permită o relaxare intelectuală. Nu poţi medita într-o societate ca a noastră, în care fuga şi hărţuiala economică este îngrozitoare. De aceea, protestul nostru cultural vine să smulgă oamenilor grija şi să-i ducă acolo unde le este locul, să-i ducă în zona spirituală, pentru că omul este, în primul rând, produsul unei relaţii spirituale şi nu una de carne şi sânge. Prin spirit se deosebeşte omul de piatră şi maimuţă. Este un protest şi sub aspectul direct. Consider că avem nevoie de o dezvăluire clară a unei pictograme a situaţiei comerciale muzicale din România, care este lipsită de orice originalitate şi orice variantă de culoare. Totul este o manea care se repetă cu acelaşi text, cu aceleaşi linii melodice şi formule ritmice, ceea ce arată o sărăcie care, totuşi, nu ne caracterizează pe noi românii.
- Şi totuşi am ajuns aici.
- Am ajuns aici pentru că sunt mai multe lucruri care au finanţat existenţa acestui dezastru şi cu care artiştii au datoria să lupte. Unul dintre aceşti artişti, pe care-l felicit, este Chilian, un artist de o puternică implicare socială. Un alt artist clar este Dan Grigore. Apoi Johnny Răducanu, AG Weinberger. Dacă publicul şi-ar aduna forţele şi ar veni la aceste spectacole, sunt convins că s-ar crea premizele unei dezarmări a manelelor. Noi, prin ceea ce facem în seara asta, punem o cărămidă la acest edificiu.
Evenimentele culturale, comunicate exact cu aceleaşi mijloace ca şi pasta de dinţi
- Dacă totul ar fi mai bine în zona economică şi nu ne-am afla în situaţia de azi, care ar fi prima măsură care ar trebui luată de administraţie?
- Niciodată nu o să murim de foame. Nu am murit în comunism, nu o să murim nici acum, şi vom avea şi cu ce să ne îmbrăcăm, să nu ne facem griji pentru asta. Dar trebuie să ne facem griji pentru o carte, pentru o piesă de teatru sau un concert. Astea sunt grijile pe care ar trebui să ni le facem, dar este imposibil de explicat acest lucru cuiva care este mereu bombardat de "credit doar cu buletinul". Ar trebui făcută o antireclamă la reclame, pentru că reclama te orbeşte. Omul nu poate fi trezit decât cu o smucitură, altfel va dormi în continuare, şi este un somn al raţiunii destul de periculos. Apoi, dacă vrem să vină oamenii, trebuie să creem evenimentul şi, pentru asta, ne trebuie manageri culturali. Dacă ei habar nu au cum se face această treabă şi sunt puşi pe criterii politice sau nepotism, rezultatele sunt dezastruoase. Dacă aduci oameni care ştiu să facă asta, să comunice populaţiei evenimentele culturale exact cu aceleaşi mijloace ca şi pasta de dinţi, evenimentele culturale ajung la ţintă. Festivalul George Enescu este un exemplu în acest sens. Totul stă în comunicare, în marketing, şi aici există legi.
- Care ar fi un secret folosit de dumneavoastră în marketing?
- Să nu dezarmăm de la principii, să nu facem compromisuri. Dacă ai câştigat zece spectatori pe care-i dezamăgeşti în secunda următoare pentru că vrei tu bani mai mulţi sau succes mai rapid, pierderea celor zece spectatori este imensă în comparaţie cu câştigarea a 50 de spectatori comerciali. Ceea ce faci trebuie să fie un summum de inteligenţă creativă, de intelectualism, de viziune, şi nu trebuie să fie răspunsul la o comandă de tip hit sau nuntă.
- Ce părere aveţi despre articolul din "Suplimentul de cultură", de la Iaşi, care vă critică dur?
- E bine că există şi astfel de opinii. Există şi articole care îl înfierează şi pe Dan Grigore sau îl atacă pe Johnny Răducanu. Este bine că există opinii care se referă la ceea ce faci. Dacă nu există, atunci eşti un nimeni. Cu siguranţă că sunt oameni cărora nu le place ce faci sau nu sunt de acord cu tine. Singurul tău reglaj e balansul dintre opinia pozitivă şi cea negativă. Dacă naşti mai mult opinie negativă atunci nu e bine.
