O nouă expoziție de fotografie, intitulată „Din tainele lumii cavernicole”, a fost deschisă joi, 15 ianuarie, la sediul Casei Colecției de Științe ale Naturii, din Aleea Parcului nr. 15 (Parcul Monument). Expoziția are ca temă viața din peșteri - o viață care se desfășoară în condiții extreme - și poate fi vizitată până pe data de 31 martie 2026.
„Peștera nu este doar un gol în subteran, ci un mediu de viață fascinant, un ecosistem caracterizat prin parametri constanți care par ostili vieții, în general, dar ideali pentru locuitorii săi: întuneric total - lipsa luminii solare elimină posibilitatea fotosintezei; umiditate ridicată - adesea aproape de pragul de saturație (100%); temperatură constantă - de obicei, media anuală a zonei în care se află peștera. Această explorare a vieții din adâncuri nu ar fi fost posibilă fără geniul savantului român Emil Racoviță”, precizează organizatorii expoziției.
Potrivit sursei citate, în anul 1907, Emil Racoviță publica lucrarea fundamentală „Eseu asupra problemelor biospeologice”, punând bazele unei noi științe: Biospeologia. Racoviță a înțeles că peșterile sunt veritabile laboratoare vii ale evoluției, unde specii vechi de milioane de ani au supraviețuit schimbărilor climatice de la suprafață.
Viețuitoarele care populează acest mediu se împart în trei categorii, în funcție de gradul lor de adaptare: trogloxene: vizitatori ocazionali (urșii, oamenii); troglofile: animale care pot trăi și se pot reproduce în peșteri, dar și la exterior (liliecii, unele păsări); troglobionte: locuitori exclusivi ai peșterilor, care nu pot supraviețui în afara acestui mediu (exemple: salamandra de peșteră, peștii din peșteri).
Pentru a trăi fără lumină solară, natura a creat modificări radicale asupra organismelor cavernicole: regresia ochilor - vederea devine inutilă, așa că ochii se reduc sau dispar complet; hiperdezvoltarea anumitor simțuri: antene lungi, peri tactili și receptori chimici extrem de fini pentru a compensa simțurile nefuncționale; depigmentare: animalele își pierd culoarea, devenind albicioase sau translucide. În lipsa plantelor verzi, sursa de energie vine din exterior, hrana constând din detritus (material organic adus de apă), guano (excremente ale liliecilor, care formează o bază nutritivă bogată pentru întregi ecosisteme de nevertebrate) și microorganisme (bacterii și fungi care descompun materia organică).
„Această expoziție este o călătorie vizuală care surprinde frumusețea și unicitatea acestui tip de ecosistem, dar și o invitație de a înțelege un univers care funcționează după alte reguli și de a conștientiza necesitatea protejării acestor „arhive” naturale de o valoare inestimabilă pentru umanitate. Vă așteptăm cu drag la muzeu!”, a precizat muzeograful Georgiana Papurică, Serviciul Evidența și Protejarea Patrimoniului - Colecția de Științe ale Naturii, realizatorul expoziției.
