O sa incep asa: a inceput furtuna. Ceea ce parea un bau-bau de teama caruia tremurau doar Statele Unite si Europa Occidentala e o fiara veritabila, care si-a infipt deja coltii in economia tarii. Dar ce ma sperie mai mult nu este recesiunea economica in sine - pe care o putem accepta, poate, ca pe o fatalitate - ci nesimtirea cu care liderii politici isi gasesc tocmai acum momentul pentru a sparge seminte de scandal.
Cand interesele si grijile romanilor se focalizeaza din ce in ce mai grav si mai apasat pe pastrarea locurilor de munca, pe platirea ratelor la banci, cand firmele privesc consternate taisul falimentului, cand ceea ce s-a construit in cativa ani e pe punctul de a se spulbera, clasa politica pare detasata de subiect. Cu aceeasi "gratie" cu care ne-au obisnuit de doua decenii, vanatorii de ciolan isi dau la gioale si isi arunca vulpea dintr-o curte in alta, umflandu-si muschii pentru a pune mana pe nu stiu ce servicii de informatii, manevre care nu au ce cauta intr-o democratie autentica. Se discuta cu o naturalete care ma infioara despre schimbarea prefectilor, de parca legile care stabilesc statutul inaltului functionar public sunt modele de compuneri pentru elevii de clasa intii. Asta in timp ce masurile de combatere a efectelor recesiunii intarzie nepermis de mult, amenintand sa transforme criza economica intr-una sociala.
Si in tot peisajul acesta care sta sa plesneasca, Braila nu are vreun destin mai fericit. Blocajul de pe piata imobiliara, disponibilizarile mai mult sau mai putin mascate din industrie ori din sectorul comercial sunt primele semne care ne indica locul de unde incepe prapastia: la cativa centimetri de jur-imprejur. Si poate ca nu ar fi inca tarziu ca toti actorii politici braileni sa se puna la aceeasi masa si sa conceapa un plan local de traversare a crizei, cu cat mai putine victime.
Cand interesele si grijile romanilor se focalizeaza din ce in ce mai grav si mai apasat pe pastrarea locurilor de munca, pe platirea ratelor la banci, cand firmele privesc consternate taisul falimentului, cand ceea ce s-a construit in cativa ani e pe punctul de a se spulbera, clasa politica pare detasata de subiect. Cu aceeasi "gratie" cu care ne-au obisnuit de doua decenii, vanatorii de ciolan isi dau la gioale si isi arunca vulpea dintr-o curte in alta, umflandu-si muschii pentru a pune mana pe nu stiu ce servicii de informatii, manevre care nu au ce cauta intr-o democratie autentica. Se discuta cu o naturalete care ma infioara despre schimbarea prefectilor, de parca legile care stabilesc statutul inaltului functionar public sunt modele de compuneri pentru elevii de clasa intii. Asta in timp ce masurile de combatere a efectelor recesiunii intarzie nepermis de mult, amenintand sa transforme criza economica intr-una sociala.
Si in tot peisajul acesta care sta sa plesneasca, Braila nu are vreun destin mai fericit. Blocajul de pe piata imobiliara, disponibilizarile mai mult sau mai putin mascate din industrie ori din sectorul comercial sunt primele semne care ne indica locul de unde incepe prapastia: la cativa centimetri de jur-imprejur. Si poate ca nu ar fi inca tarziu ca toti actorii politici braileni sa se puna la aceeasi masa si sa conceapa un plan local de traversare a crizei, cu cat mai putine victime.
