Boschetarul Traian, care de 11 ani isi duce zilele, si mai ales noptile, intr-un cavou din cimitirul "Sfintul Constantin", a avut parte, zilele trecute, de o vizita neastepatata. In cadrul unei actiuni de depistare a persoanelor fara adapost, care necesita gazduire temporara, in perioada extrem de geroasa pe care am traversat-o, jandarmii braileni au ajuns si la cimitir, unde aveau informatii ca domiciliaza unul dintre oamenii strazii. Cind au ajuns, in jurul orelor 23, jandarmii i-au tulburat somnul adinc, alaturi de doi tovarasi care-si dormeau somnul de veci, si a fost nevoie de bubuituri puternice in cripta, pentru a-l trezi. Speriat de zgomotele pe care le auzea la usa cavoului, barbatul s-a ridicat de pe soclul pregatit pentru urmatorul mort al familiei Popescu, si a iesit la lumina. La lumina lanternelor, cu care se dotasera jandarmii, pentru a-l gasi prin cimitir. Intrebat fiind ce-i cu el, prin zona, Traian le-a spus acestora ca se poate spune ca are domiciliu stabil in cripta, chiar daca pe crucea de deasupra apare, spre prezentare, un alt nume. Barbatul a explicat ca, dupa o zi grea, de umblat la cersit si stat in frig, de-abia asteapta sa se retraga departe de lumea dezlantuita, acolo unde nu exista durere, si nici intristare, pentru ca durerea si-o amorteste cu bautura, iar de intristare nu mai are timp, fiindca de cum se intra in cavou, cade lat, de oboseala. Barbatul este multumit si de vecinii sai, ca-s la locul lor, nu se misca de acolo nici cu-n centimetru, si linistiti, nu fac niciodata scandal. De-asta, de cite ori bea, adica zilnic, pina la ora inchiderii, el ciocneste si in sanatatea vecinilor, ca datorita lor are un adapost caldut si linistit. Traian marturiseste ca, daca se teme de ceva in viata, nu este de morti, ci de viii care-i dau tircoale culcusului sau, dat fiind ca au pus ochii pe el, si care-i mai fac sicane, si-i mai fura din bunurile colectate de prin gunoaie. Barbatul s-a lasat dus la spital, de catre jandarmi, pentru un consult rapid si o gazduire temporara, insa stie foarte clar ca, pina la urma, tot la cimitir va ajunge.
