• pe cheltuiala sa, acesta a decolmatat gura de vărsare în Dunăre a canalului Corotişca • înlăturarea “dopului” format de-a lungul ultimilor ani a însemnat eliberarea peştilor care altfel ar fi rămas captivi în bălţile de împrumut din zona dig-mal, fiind astfel condamnaţi la moarte • în condiţiile în care instituţiile statului nu se implică, Asociaţia Pescarilor Sportivi Brăila intenţionează să acceseze fonduri europene pentru a putea face această operaţiune extrem de costisitoare
Un genocid tăcut are loc în în fiecare vară la doi paşi de Brăila şi puţini sunt cei care se implică pentru a împiedica nenorocirea. Este vorba despre puietul de peşte din zona inundabilă a Dunării, care moare sufocat din cauză că toate privalurile existente în zona noastră sunt din ce în ce mai colmatate în fiecare an, iar acţiuni de decolmatare nu s-au mai făcut în ultimii 20 - 30 de ani.
Aşa cum v-am mai informat într-un amplu reportaj publicat de cotidianul nostru, în luna iulie a anului trecut, din cauza aluviunilor depuse în ultimele decenii, canalele prin care fluviului comunică cu bălţile de împrumut formate în zona dig-mal atunci când cotele sunt mari, s-au tot îngustat şi au scăzut în adâncime. Printre multele privaluri existente la Brăila, cel mai cunoscut era cel cunoscut cu denumirea Corotişca. Pe vremuri, acesta putea fi parcurs inclusiv cu vapoare de mici dimensiuni, însă acum este atât de colmatat încât abia mai poate înainta pe el o barcă cu vâsle. Iar asta doar în scurtele perioade când nivelul Dunării creşte foarte mult! Când cota fluviului începe să scadă, canalul rămâne rapid fără apă, iar din cauza “dopurilor” apărute în urma colmatării, bălţile alimentate de acesta în zona dig-mal nu mai pot comunica cu Dunărea. Când apa este mare, în aceste bălţi intră peşti să depună icre. Odată cu scăderea fluviului, lucii întinse de apă seacă în ritm rapid, iar puietul de peşte inevitabil moare, fie prin sufocare, fie mâncat de păsări. Zeci de tone de puiet îşi găsesc astfel sfârşitul, în loc să se întoarcă să populeze Dunărea, aşa cum ar fi fost ciclul natural normal.
Problema canalului Corotişca ne-a fost adusă în atenţie, anul trecut, de Valerică Bedreag, un bătrân barcagiu brăilean. Acesta ne-a spus că obişnuieşte în fiecare vară ca, împreună cu fratele său, să care cu găleţile prin pădure, cale de aproape un kilometru, sute de kilograme de peştişori din bălţile aproape secate, pentru a-i elibera în Dunăre. Din păcate, gestul lor poate fi considerat unul mai mult simbolic, pentru că în urmă rămâneau de fiecare dată tone de peşte condamnat la moarte. Nea Valerică ne spunea că, dacă s-ar decolmata canalul Corotişca, aşa cum se proceda pe vremuri, nu s-ar mai ajunge la un asemenea dezastru ecologic. Dar cine să facă această decolmatare? Toate instituţiile contactate de noi îşi declină responsabilitatea. Direcţia Silvică Brăila, Agenţia de Înbunătăţiri Funciare, Sistemul de Gospodărire a Apelor - toate acestea susţin că nu au în atribuţii decolmatarea privalurilor din zona dig-mal a Brăilei.
Pe vremuri, Corotişca a aparţinut Întreprinderii Piscicole Brăila, transformată după Revoluţie în “Vermatta” SA. La începutul anilor 2000, “Vermatta” a intrat în faliment, iar de atunci nu s-a mai îngrijit nimeni de canalul care, împreună cu bălţile pe care le alimenta, forma un adevărat paradis pescăresc. Speranţa de resuscitare a acestui canal ar fi doar la un investitor privat, care să investească masiv în decolmatare. Deocamdată, niciun agent economic nu se arată interesat de o asemenea investiţie.
În vara anului trecut, singurul care îşi dorea cu toată fiinţa să salveze peştii era bătrânul barcagiu Valerică Bedreag. “Dacă m-ar ajuta Dumnezeu să câştig un milion de euro la loto, toţi banii i-aş băga în canalul ăsta. L-aş curăţa şi l-aş face cum era odată, să-ţi fie drag să te plimbi pe el cu barca sau cu vaporaşul, sau să stai pe mal cu undiţa în mână, la umbra sălciilor bătrâne!”, ne-a mărturisit acesta, într-o călduroasă zi de iulie, când ne-a dus cu barca lui cu vâsle să ne arate în ce hal de colmatare a ajuns bietul canal.
Decolmatarea gurii canalului Corotişca, gestul de omenie făcut de un patron brăilean
Mare lucru nu s-a întâmplat, din vara anului trecut, cu privalurile existente în zona Brăilei. La fel ca de fiecare dată, când Dunărea a avut un nivel mare a inundat zona dig-mal, formând bălţi de împrumut unde peştii şi-au depus icrele. Când fluviul a început să scadă, căile de comunicaţie cu aceste bălţi s-au întrerupt, deoarece vechile canale sunt colmatate cu aluviuni, iar puietul de peşte a rămas captiv în bălţi, fiind condamnat la moarte. O mică minune a vizat, totuşi, canalul Corotişca, datorită unui agent economic local care, într-o zi de la jumătatea lunii iulie a.c., a deplasat un utilaj la faţa locului şi a dragat gura de vărsare a canalului în Dunăre, destupând “dopul” format acolo de-a lungul anilor. Datorită acestei acţiuni făcute benevol de respectivul agent economic, cea mai mare parte a puietului de peşte prins în bălţile de lângă dig şi-a putut găsi calea către fluviu şi a fost salvat.
Acţiunea a fost apreciată de Asociaţia Pescarilor Sportivi (APS) Brăila care, pe 15 iulie, a postat pe pagina sa de Facebook, un scurt film, însoţit de următorul text: “Decolmatarea gurii canalului Corotişca, rămas în paragină de mai bine de 30 de ani, se întamplă! De aici vor ieşi acum tone de puiet şi se vor dezvolta în Dunăre. Doar prin grija fiecăruia dintre noi putem apoi păstra ceea ce alţii, din ignoranţă, nepasare sau furt, au distrus sistematic zeci de ani!”.
Reprezentantul APS, Vasile Niţu, ne-a spus că asociaţia nu a avut un rol activ în acţiunea de decolmatare. “Un patron din Brăila, care nu vrea să i se dezvăluie identitatea, a făcut această decolmatare. Dânsul ne-a contactat pe noi, în calitate de specialişti, pentru a ne întreba dacă e corect felul cum procedează. I-am spus că e şi corect şi foarte necesar, fiindcă astfel a salvat foarte mulţi peşti de la moarte”, ne-a declarat Vasile Niţu. Acesta a precizat, totuşi, că ceea ce s-a făcut este doar un mic pas şi că, pentru ca lucrurile să intre pe făgaşul normal, ar trebui decolmatat de la un capăt la altul canalul Corotişca, la fel ca toate privalurile existente în zonă, inclusiv cele aflate pe arealul Parcului Natural “Balta Mică a Brăilei”. Pentru asta este însă nevoie de mulţi bani.
Cât despre agentul economic care a făcut pe propria cheltuială decomatarea gurii de vărsare în Dunăre a canalului Corotişca, pare de înţeles reticenţa sa de a-şi dezvălui identitatea. Contactată de un reporter al cotidianului nostru, conducerea Sistemului de Gospodărire a Apelor Brăila, instituţie subordonată Administraţiei Apelor Române Buzău, ne-a spus că nu are cunoştinţă de vreo intervenţie asupra canalului Corotişca, atrângând totuşi atenţia că orice acţiune în acest sens trebuie să fie avizată mai întâi. “În calitate de administratori ai acestui bazin hidrografic ar fi trebuit să fim înştiinţaţi de orice intervenţie făcută în zona noastră de competenţă”, ne-a declarat Laura Satnoianu, directorul SGA Brăila.
Cel mai probabil, pentru acţiunea de decomatare ar fi trebuit obţinute o mulţime de avize de la Apele Române, birocraţie ce ar fi consumat foarte mult timp, în condiţiile în care puietul de peşte murea sufocat în bălţile aproape secate!
