Ultimul sondaj al Comisiei Europene arata clar ca populatia Romaniei nu este multumita. Nici de calitatea vietii, nici de pensii sau salarii, nici de sistemul de sanatate, de invatamint sau de transporturi. Calitatea mediului, starea economica, lipsa locurilor de munca, preturile exagerate, coruptia sint de asemenea motive de stres in rindul maselor. In plus, increderea in Parlament si in Guvern a scazut considerabil. Iar procentele care indica nemultumirea sint zdrobitoare, peste 65%.
Ce mai, citeva luni de integrare au fost de ajuns pentru ca si cei mai optimisti sustinatori ai aderarii sa isi piarda entuziasmul. A fi membru UE nu e nici pe departe asa cum se asteptau romanii. Iar pentru a intelege lucrul acesta nici macar nu era nevoie de un sondaj. Se stie ca romanii sint ingrijorati de-a dreptul ca la mai bine de jumatate de an de la integrare nici un proiect major nu fost demarat, ca banii europeni promisi pentru infrastructura, agricultura, dezvoltare, nu au ajuns, ca nivelul de trai nu s-a imbunatatit, iar coruptia si-a urmat cursul fara oprelisti. Peste toate acestea, se adauga un val masiv de scumpiri, impovaratoare pentru cei cu venituri reduse. Dar, cea mai mare nemultumire a romanilor este aceea ca, desi primesc salarii de mizerie, negociate la doar citeva sute de lei, cind vine vorba de plata totul are un pret in euro: la gaze, la lumina, la telefoane, la chirii, imprumuturi la banci si cite si mai cite. De la mult rivnitul petrol si pina la banalul griu pentru piine, totul se cintareste in euro. Are romanul si o vorba: "Avem preturi europene, la salarii de lumea a III a".
Si, totusi, in ciuda acestui pesimism general, oficialii de la Bucuresti se bat cu pumnul in piept ca Romania post aderare a evoluat, ca salariul minim a crescut de la 1 ianuarie, ca pensiile sint pe cale sa fie dublate, ca invatamintul si sanatatea sint in plina reforma si au pregatite pentru anul viitor PIB-uri nemaiintilnite de la revolutie incoace. Romania e pe drumul cel bun, huzurul sta sa inceapa. Auzindu-i cu cit patos vorbesc, stai si te minunezi. Si la fel te minunezi cind vezi citi bani cheltuiesc pe vizite in strainatate, pe masini de serviciu, pe tehnologie si birotica ultraperformante, pe renovari de cladiri sau constructii noi de institutii. Si atunci te intrebi: La parlamentari asa bogati, cum e posibil sa obtii asemenea rezultate in sondaje? Sa fie romanul de rind un nemultumit prin definitie, un frustrat perpetuu, un vesnic nesatisfacut? Sa fie romanul un ingrat, un plingacios, un morocanos notoriu? Fiti siguri ca nu. Doar ca altfel se vede Romania si se simte integrarea din holurile impozante ale Palatului Parlamentului, Victoriei sau Cotroceniului si altfel din tinda casei taranesti sau din balcoanele blocurilor comuniste. Pentru ei viata ramine roz, pentru noi, e doar o lupta.
Ce mai, citeva luni de integrare au fost de ajuns pentru ca si cei mai optimisti sustinatori ai aderarii sa isi piarda entuziasmul. A fi membru UE nu e nici pe departe asa cum se asteptau romanii. Iar pentru a intelege lucrul acesta nici macar nu era nevoie de un sondaj. Se stie ca romanii sint ingrijorati de-a dreptul ca la mai bine de jumatate de an de la integrare nici un proiect major nu fost demarat, ca banii europeni promisi pentru infrastructura, agricultura, dezvoltare, nu au ajuns, ca nivelul de trai nu s-a imbunatatit, iar coruptia si-a urmat cursul fara oprelisti. Peste toate acestea, se adauga un val masiv de scumpiri, impovaratoare pentru cei cu venituri reduse. Dar, cea mai mare nemultumire a romanilor este aceea ca, desi primesc salarii de mizerie, negociate la doar citeva sute de lei, cind vine vorba de plata totul are un pret in euro: la gaze, la lumina, la telefoane, la chirii, imprumuturi la banci si cite si mai cite. De la mult rivnitul petrol si pina la banalul griu pentru piine, totul se cintareste in euro. Are romanul si o vorba: "Avem preturi europene, la salarii de lumea a III a".
Si, totusi, in ciuda acestui pesimism general, oficialii de la Bucuresti se bat cu pumnul in piept ca Romania post aderare a evoluat, ca salariul minim a crescut de la 1 ianuarie, ca pensiile sint pe cale sa fie dublate, ca invatamintul si sanatatea sint in plina reforma si au pregatite pentru anul viitor PIB-uri nemaiintilnite de la revolutie incoace. Romania e pe drumul cel bun, huzurul sta sa inceapa. Auzindu-i cu cit patos vorbesc, stai si te minunezi. Si la fel te minunezi cind vezi citi bani cheltuiesc pe vizite in strainatate, pe masini de serviciu, pe tehnologie si birotica ultraperformante, pe renovari de cladiri sau constructii noi de institutii. Si atunci te intrebi: La parlamentari asa bogati, cum e posibil sa obtii asemenea rezultate in sondaje? Sa fie romanul de rind un nemultumit prin definitie, un frustrat perpetuu, un vesnic nesatisfacut? Sa fie romanul un ingrat, un plingacios, un morocanos notoriu? Fiti siguri ca nu. Doar ca altfel se vede Romania si se simte integrarea din holurile impozante ale Palatului Parlamentului, Victoriei sau Cotroceniului si altfel din tinda casei taranesti sau din balcoanele blocurilor comuniste. Pentru ei viata ramine roz, pentru noi, e doar o lupta.
