Rectorul Universitatii "Danubius" din Galati, prof. univ. dr. Benone Pusca, a hotarit sa creeze un centru de studii si la Braila, la Colegiul "Murgoci". Serviciile oferite de aceasta universitate vor fi acum si mai accesibile, iar de calitatea invatamintului oferit vor putea profita si brailenii. Cu aceasta ocazie, am solicitat un interviu prof. univ. dr. Benone Pusca, pentru a discuta despre viitorul invatamintului particular din Romania, avind in vedere si experienta sa profesionala, in calitate de magistrat judecator, a lucrat si in administratia publica si multi ani a fost cadru didactic atit in invatamintul de stat, cit si in cel particular.
"Vrem sa deschidem o filiala a universitatii si la Milano"
- Ce v-a determinat sa infiintati o universitate?
- Din 1990 pina in 2000 am lucrat la Guvern, am fost director general si nu am avut voie sa am alte activitati care sa aduca venituri. Venitul de acolo era insuficient pentru familia mea. Eu am predat din 1971 cadru didactic asociat. Am avut ore la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. In paralel am predat si la o universitate particulara. Din discutii mi s-a sugerat ca poate ar fi bine daca as infiinta o universitate, pentru ca acesta este viitorul. In America mai mult de 95% din unitatile de invatamint sint particulare, incepind de la gradinita. Asa s-a nascut ideea si in 1992 am infiintat Universitatea "Danubius" la Galati. Am inceput cu doua facultati, de Drept cu doua specializari, Drept si Drept maritim si fluvial si Stiinte Economice cu Finante banci, Contabilitate, ceea ce avem si astazi. In plus mai avem Economia comertului si Turism. Apoi am infiintat Facultatea de comunicare sociala si relatii publice si Facultatea de relatii internationale si studii europene. Avem cinci masterate in Drept si Stiinte economice. La inceput am avut 12 profesori adusi de la Bucuresti si Iasi, apoi am crescut cadre proprii. A fost foarte multa munca. Noi avem acum si un profesor din Franta, de la Universitatea "Jean Monet" si vrem sa deschidem o filiala a universitatii si la Milano.
- Ati avut succes.
- Da. Din pacate, intotdeauna a existat o atitudine ostila fata de invatamintul particular. Cei care faceau parte din Consiliul National de Acreditare erau profesori de la stat. Mereu incercau sa gaseasca nod in papura. Aveau teme speciale cind veneau sa controleze si luau totul cu boldul. In final au recunoscut ca nu au putut sa gaseasca nimic pentru ca noi am lucrat mereu cu legea in fata. Si pe plan local au existat atitudini ostile ale celor de la stat, insa viata a demonstrat ca sintem mai buni decit multe universitati de stat. Anul acesta s-a intocmit un top al universitatilor si sintem mai buni decit multe universitati de stat din Romania si sintem cea mai buna universitate particulara. Acest loc insa nu ma satisface. Eu trebuie sa lupt sa indeplinim si sa depasim aceste criterii. Eu nu sint multumit nici de agentia care a intocmit acest top, pentru ca trebuia sa ia in considerare mai multe criterii, nu numai articolele publicate. Munca universitara nu se reduce numai la cercetare. In domeniul socio-umane este foarte greu sa gasesti proiecte, iar banii alocati de la buget se duc la universitatile de stat. Noi am fost intr-un program de cercetare european si acum sintem pe cale de a obtine alte proiecte. Din pacate, si acolo Comisia Nationala se uita intii sa vada daca este vorba de o institutie particulara sau de stat, iar daca este particulara este data deoparte. Exista o anumita toleranta in privinta calitatii invatamintului la universitatile de stat.
- De ce?
- Nu exista asemenea criterii la incadrare. La noi conteaza stiinta, dar si prezenta de spirit a candidatului. Munca asta este foarte stresanta, de aceea se aloca acel 3% pentru stres. Studentul nu te iarta niciodata. Ai gresit, pentru el esti vinovat. Trebuie sa te pregatesti sa raspunzi la orice intrebare, chiar daca el nu invata, tu trebuie sa stii sa-i raspunzi. Munca omului din universitate nu este numai cea de la catedra, care se vede. In ultima vreme, noi predam dupa planurile de invatamint din Occident, fiindca stiam ca se va aplica si la noi procesul de la Bologna. Cind legea a aparut sub forma de proiect, noi deja aveam planurile de invatamint modificate. Stiam ce ne asteapta si pentru noi aplicarea legii a fost extrem de simpla.
"Studentul trebuie sa stie practica"
- Ati spus ca viitorul invatamintului va apartine sectorului particular.
- Pai sa facem un calcul simplu. Statul nu cheltuieste nimic, dimpotriva, noi dam statului impozite. Noi am dat aproape 4.000 de specialisti in domeniul Dreptului, al Administratiei publice, Economic. Daca faceti un calcul sumar veti vedea ce valori inseamna. In invatamintul particular exista concurenta. Noi am dat licenta la Bucuresti, Iasi sau Craiova. Am luat licenta in procent de 95 - 97%, in timp ce absolventii de la Universitatea "Cuza" Iasi, luau in proportie de 50%. Explicatia e simpla. Noi facem pregatire pentru licenta, in cursuri introducem ceea ce este strict necesar pentru specialist, nu facem stiinta de dragul stiintei. Eu am fost judecator si din experienta adunata am constatat ca trebuie introdusa o disciplina noua, pentru ca greul in Drept este subtilitatea lui, iar subtilitatea Dreptului nu este apanajul oricarei alte profesii. Chiar fiind in profesie poti gresi. Astfel, in 1994 am introdus disciplina "Clinica juridica". Imediat a trebuit sa dau "extemporal" la Ministerul Educatiei, la Consiliul National de Acreditare si sa motivez de ce am introdus o disciplina noua, fara sa astept un ciclu universitar. Trebuia sa stau patru ani ca sa introduc o noutate pentru ca exista niste instructiuni care nu sint in acord cu dinamica vietii!? Studentul trebuie sa stie practica. La procedura civila si penala avem ca profesori numai judecatori. Ei intotdeauna ancoreaza teoria in practica.
- Daca invatamintul va fi in marea lui majoritate particular, adica noi trebuie sa platim pentru educatia primita, cum ramine cu articolul din Constitutie unde se prevede ca statul asigura invatamint gratuit?
- Am ridicat aceasta problema si eu intr-o conferinta de presa cu reprezentantii guvernului si am atras atentia ca cei mai multi studenti care platesc taxe sint la stat. De pilda, Universitatea "Dunarea de Jos" din Galati a anuntat ca are 2.000 de locuri subventionate si 5.000 de locuri cu taxa. Atunci cind a fost acreditata universitatea si i s-au aprobat locurile s-au avut in vedere baza materiala, dotarile, profesorii. Nu am primit nici un raspuns, nu am vazut o atitudine ferma in aceasta privinta. Legea prevede ca si universitatile particulare pot fi subventionate, insa acest lucru nu se va intimpla niciodata pentru ca nici cele de stat nu sint subventionate corespunzator. De aceea, sint tolerate locurile cu taxa la universitatile de stat. Eu am atras atentia ca este neconstitutional ceea ce se intimpla, ca va fi afectata calitatea actului de invatamint. Universitatile de stat incalca Legea Fundamentala atunci cind scot locuri cu taxa. Aceasta stare creeaza o concurenta neloiala, pentru ca statul are asigurata o baza materiala, pe cind in universitatile particulare se ia totul de la zero. Mai mult, in lege se prevede ca daca o universitate intra in lichidare, toata baza materiala sa treaca la stat. Noi am fost expropriati. La acreditare ni s-a pus conditia ca tot patrimoniul universitatii, care era trecut pe numele fundatiei "Danubius" sa fie trecut universitatii, astfel ca in caz de faliment totul sa ramina statului. Altfel nu ne acreditau. Nu este legal, nu este corect. Atunci am ridicat problema, dar nici nu au vrut sa ne primeasca dosarul pentru acreditare altfel. Acesta est adevarul. La noi nu se respecta legea. O spun cu durere pentru ca eu sint obisnuit sa respect nu numai spiritul legii, ci si litera ei.
"Vrem sa deschidem o filiala a universitatii si la Milano"
- Ce v-a determinat sa infiintati o universitate?
- Din 1990 pina in 2000 am lucrat la Guvern, am fost director general si nu am avut voie sa am alte activitati care sa aduca venituri. Venitul de acolo era insuficient pentru familia mea. Eu am predat din 1971 cadru didactic asociat. Am avut ore la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. In paralel am predat si la o universitate particulara. Din discutii mi s-a sugerat ca poate ar fi bine daca as infiinta o universitate, pentru ca acesta este viitorul. In America mai mult de 95% din unitatile de invatamint sint particulare, incepind de la gradinita. Asa s-a nascut ideea si in 1992 am infiintat Universitatea "Danubius" la Galati. Am inceput cu doua facultati, de Drept cu doua specializari, Drept si Drept maritim si fluvial si Stiinte Economice cu Finante banci, Contabilitate, ceea ce avem si astazi. In plus mai avem Economia comertului si Turism. Apoi am infiintat Facultatea de comunicare sociala si relatii publice si Facultatea de relatii internationale si studii europene. Avem cinci masterate in Drept si Stiinte economice. La inceput am avut 12 profesori adusi de la Bucuresti si Iasi, apoi am crescut cadre proprii. A fost foarte multa munca. Noi avem acum si un profesor din Franta, de la Universitatea "Jean Monet" si vrem sa deschidem o filiala a universitatii si la Milano.
- Ati avut succes.
- Da. Din pacate, intotdeauna a existat o atitudine ostila fata de invatamintul particular. Cei care faceau parte din Consiliul National de Acreditare erau profesori de la stat. Mereu incercau sa gaseasca nod in papura. Aveau teme speciale cind veneau sa controleze si luau totul cu boldul. In final au recunoscut ca nu au putut sa gaseasca nimic pentru ca noi am lucrat mereu cu legea in fata. Si pe plan local au existat atitudini ostile ale celor de la stat, insa viata a demonstrat ca sintem mai buni decit multe universitati de stat. Anul acesta s-a intocmit un top al universitatilor si sintem mai buni decit multe universitati de stat din Romania si sintem cea mai buna universitate particulara. Acest loc insa nu ma satisface. Eu trebuie sa lupt sa indeplinim si sa depasim aceste criterii. Eu nu sint multumit nici de agentia care a intocmit acest top, pentru ca trebuia sa ia in considerare mai multe criterii, nu numai articolele publicate. Munca universitara nu se reduce numai la cercetare. In domeniul socio-umane este foarte greu sa gasesti proiecte, iar banii alocati de la buget se duc la universitatile de stat. Noi am fost intr-un program de cercetare european si acum sintem pe cale de a obtine alte proiecte. Din pacate, si acolo Comisia Nationala se uita intii sa vada daca este vorba de o institutie particulara sau de stat, iar daca este particulara este data deoparte. Exista o anumita toleranta in privinta calitatii invatamintului la universitatile de stat.
- De ce?
- Nu exista asemenea criterii la incadrare. La noi conteaza stiinta, dar si prezenta de spirit a candidatului. Munca asta este foarte stresanta, de aceea se aloca acel 3% pentru stres. Studentul nu te iarta niciodata. Ai gresit, pentru el esti vinovat. Trebuie sa te pregatesti sa raspunzi la orice intrebare, chiar daca el nu invata, tu trebuie sa stii sa-i raspunzi. Munca omului din universitate nu este numai cea de la catedra, care se vede. In ultima vreme, noi predam dupa planurile de invatamint din Occident, fiindca stiam ca se va aplica si la noi procesul de la Bologna. Cind legea a aparut sub forma de proiect, noi deja aveam planurile de invatamint modificate. Stiam ce ne asteapta si pentru noi aplicarea legii a fost extrem de simpla.
"Studentul trebuie sa stie practica"
- Ati spus ca viitorul invatamintului va apartine sectorului particular.
- Pai sa facem un calcul simplu. Statul nu cheltuieste nimic, dimpotriva, noi dam statului impozite. Noi am dat aproape 4.000 de specialisti in domeniul Dreptului, al Administratiei publice, Economic. Daca faceti un calcul sumar veti vedea ce valori inseamna. In invatamintul particular exista concurenta. Noi am dat licenta la Bucuresti, Iasi sau Craiova. Am luat licenta in procent de 95 - 97%, in timp ce absolventii de la Universitatea "Cuza" Iasi, luau in proportie de 50%. Explicatia e simpla. Noi facem pregatire pentru licenta, in cursuri introducem ceea ce este strict necesar pentru specialist, nu facem stiinta de dragul stiintei. Eu am fost judecator si din experienta adunata am constatat ca trebuie introdusa o disciplina noua, pentru ca greul in Drept este subtilitatea lui, iar subtilitatea Dreptului nu este apanajul oricarei alte profesii. Chiar fiind in profesie poti gresi. Astfel, in 1994 am introdus disciplina "Clinica juridica". Imediat a trebuit sa dau "extemporal" la Ministerul Educatiei, la Consiliul National de Acreditare si sa motivez de ce am introdus o disciplina noua, fara sa astept un ciclu universitar. Trebuia sa stau patru ani ca sa introduc o noutate pentru ca exista niste instructiuni care nu sint in acord cu dinamica vietii!? Studentul trebuie sa stie practica. La procedura civila si penala avem ca profesori numai judecatori. Ei intotdeauna ancoreaza teoria in practica.
- Daca invatamintul va fi in marea lui majoritate particular, adica noi trebuie sa platim pentru educatia primita, cum ramine cu articolul din Constitutie unde se prevede ca statul asigura invatamint gratuit?
- Am ridicat aceasta problema si eu intr-o conferinta de presa cu reprezentantii guvernului si am atras atentia ca cei mai multi studenti care platesc taxe sint la stat. De pilda, Universitatea "Dunarea de Jos" din Galati a anuntat ca are 2.000 de locuri subventionate si 5.000 de locuri cu taxa. Atunci cind a fost acreditata universitatea si i s-au aprobat locurile s-au avut in vedere baza materiala, dotarile, profesorii. Nu am primit nici un raspuns, nu am vazut o atitudine ferma in aceasta privinta. Legea prevede ca si universitatile particulare pot fi subventionate, insa acest lucru nu se va intimpla niciodata pentru ca nici cele de stat nu sint subventionate corespunzator. De aceea, sint tolerate locurile cu taxa la universitatile de stat. Eu am atras atentia ca este neconstitutional ceea ce se intimpla, ca va fi afectata calitatea actului de invatamint. Universitatile de stat incalca Legea Fundamentala atunci cind scot locuri cu taxa. Aceasta stare creeaza o concurenta neloiala, pentru ca statul are asigurata o baza materiala, pe cind in universitatile particulare se ia totul de la zero. Mai mult, in lege se prevede ca daca o universitate intra in lichidare, toata baza materiala sa treaca la stat. Noi am fost expropriati. La acreditare ni s-a pus conditia ca tot patrimoniul universitatii, care era trecut pe numele fundatiei "Danubius" sa fie trecut universitatii, astfel ca in caz de faliment totul sa ramina statului. Altfel nu ne acreditau. Nu este legal, nu este corect. Atunci am ridicat problema, dar nici nu au vrut sa ne primeasca dosarul pentru acreditare altfel. Acesta est adevarul. La noi nu se respecta legea. O spun cu durere pentru ca eu sint obisnuit sa respect nu numai spiritul legii, ci si litera ei.
