Un singur trup, un singur suflet

Am intilnit-o intr-o seara obisnuita, una din multele seri pe care mi le amageam alergind din bar in bar, din petrecere in petrecere, cautind sa dau timpul inapoi, sau inainte, sau poate perpendicular pe sensul sau firesc, poate chiar pe unul dintre aceste rare trasee perpendiculare am intilnit-o, ma privea cu ochii mari visatori, sau poate privea prin mine, dincolo de mine, spre traseele timpului ei. Si, cumva, timpurile noastre s-au suprapus. Nu mi-a spus cum o cheama, nici nu m-a intrebat care e numele meu. A luat o scobitoare si a frint-o absent intre degete, cu un pocnet insesizabil, fara sa para constienta de ceea ce fac miinile ei. Mi-a spus pur si simplu ca-i plac barbatii inalti, bruneti, cu pielea inchisa la culoare, si mi-a mai spus ca-i plac ochii mei, iar eu am crezut-o, am crezut tot ce-mi spunea. Apoi m-am dus la solar pentru ca pielea mea sa capete o nuanta mai inchisa, da, eu credeam tot ce-mi spunea ea pentru ca noi doi eram unul, deveniti inseparabili, eu o credeam si ea ma credea, doua parti ale unui intreg, mina stinga si mina dreapta, pamint si cer, zi si noapte, nord si sud, proton si electron. Ne iubeam, eram un singur trup, un singur suflet, asa cum spusesera vechile carti ca ar trebui sa fie orice pereche pe lumea asta, el si ea, ea si el, suflete pereche si trupuri pereche. Imi vopseam parul in negru intens iar pielea mea devenea tot mai bronzata, era bine, atit de bine, asa imi spusese ea cindva, primul lucru pe care mi-l spusese, n-am uitat niciunul dintre cuvintele spuse de ea, imi patrundeau pur si simplu in suflet si ramineau acolo fiindca acolo le era locul.
Iar ochii ei mari si visatori priveau prin mine in timp ce degetele absente fringeau scobitori, vedeau totul in mine si dincolo de mine, vedeau barbatii inalti si bruneti amagindu-si clipele in peregrinari din bar in bar, din petrecere in petrecere, in cautarea momentelor perpendiculare pe mersul timpului. Ii vedeam amindoi, fiindca noi eram un trup si un suflet, ii vedeam si-i priveam cu ochii mari si visatori, si intr-o zi, nu, intr-o seara, sau noapte, mi-am dat seama ca de sufletul si trupul meu e legata o carcasa goala, o carapace din care trupul si sufletul plecasera, plecasera undeva in mine completindu-ma, si am decis sa indepartez aceasta escrescenta, acest geaman care-mi stinjenea miscarile si-mi ingreuna cautarea iubirii perfecte, a miinii stingi linga mina dreapta, a unui pamint pentru cer, a electronului pentru proton. A fost usor, oasele au pocnit cu un sunet insesizabil, ca scobitorile frinte intre degete, in timp ce ochii vedeau dincolo, si prin, si mai departe.
Apoi serile au redevenit obisnuite, seri multe pe care mi le amagesc alergind din bar in bar, din petrecere in petrecere, cautind sa dau timpul inapoi, sau inainte, sau poate perpendicular pe sensul sau firesc, si poate pe unul dintre aceste rare trasee perpendiculare il voi intilni, barbatul din visele mele, inalt, brunet, cu pielea inchisa la culoare, si privirile noastre se vor intilni si timpurile noastre se vor suprapune. Nu-i voi spune numele meu, si nici nu-l voi intreba de al sau. Ii voi spune doar ca-mi plac ochii lui, iar degetele mele vor fringe absent scobitorile, una dupa alta, cu cite un mic pocnet. Vom privi unul in altul si vom crede ceea ce ne spunem, caci vom fi doua parti ale unui intreg, un singur trup si un singur suflet.