* fie caniculă, ploaie sau ger, pensionara care vinde ziare și reviste în zona pieței Libelula este prezentă la datorie, la taraba ei improvizată care nu o apără de intemperii
Foarte greu pentru cei cu pensii mici și care, de voie de nevoie, își mai găsesc o mică sursă de supraviețuire. Așa cum procedează o bătrânică, prezentă zilnic, pe trotuar, de la ora 6.00 la 12.00, în zona fostei piețe Libelula. După o viață întreagă de muncă grea la TO2 (Turnătoria de Oțel) din Promex, a rămas singură, iar la pensioara pe care o primește, mai adaugă, când se poate, un comision simbolic din vânzarea de ziare și reviste. ”Sunt zile când nu scot nici un leu. Dar aici mai uit de boli și necazuri stând de vorbă cu oamenii. Ce să fac, mă ninge, mă plouă... De vreo zece ani vând ziare, cui să mă vait? Îmi mai țin de urât clienții mei, pensionarii… Ar fi fost bun un chioșculeț, dar de unde… Pe ăsta l-am găsit aruncat pe maidan. Da, mamă, plătesc și impozit, asta e...” ni s-a destăinuit tanti Ioana, a cărei tarabă improvizată, ruginită și peticită cu tablă și carton, întărită cu sârme și suspendată pe câțiva bolovani protejează doar ziarele și revistele aranjate frumos pe laturile “inventarului” de care dispune. Poate, cine știe, îi întinde cineva o mână de ajutor, cu un chioșc mai de Doamne ajută…
