Un "infractor de catifea", autor al unor fapte de natura economica, lupta de mai bine de sase ani nu sa scape de puscarie, ci sa primeasca o pedeapsa pe masura inselaciunilor comise, incercind, astfel, sa remedieze o greseala judiciara prin care a fost condamnat la 12 ani de inchisoare, asemenea ucigasilor. Chiar daca magistratii si-au insusit eroarea, detinutul n-are decit o singura cale de atac, una extraordinara, si extrem de greu de cistigat: recursul in anulare - atribut exclusiv al procurorului general. Asa cum rezulta din documentele pe care subiectul le detine, infractorul a fost victima unor greseli in sensul ca, in cazul sau nu au functionat practici juridice precum "concursul de infractiuni" si "beneficiul gratierii". Prin urmare, in loc sa fie contopite, pedepsele infractorului au fost adunate, si asa au rezultat 12 ani de inchisoare. Detinutul ne-a scris din arest si ne-a relatat cum a ajuns sa faca puscarie asemenea unui criminal: "pentru o greseala facuta neintentionat de catre un magistrat".
Eroare recunoscuta de Justitie, dar neindreptata
Virgil Leoaca, 57 de ani, absolvent al Academiei de Stiinte Economice, a fost arestat inca din 1999, pentru o serie de inselaciuni prin cecuri fara acoperire - fapte pentru care a primit 12 ani de puscarie, "gratie" unei erori judiciare. Culmea, barbatul, care isi ispaseste pedeapsa in Arestul Inspectoratului de Politie al Judetului Braila nu se numara printre infractorii care neaga cu vehementa ca ar fi savirsit faptele pentru care a fost condamnat. Cazul sau este unul rarisim, in sensul ca omul recunoaste inselaciunile si celelalte infractiuni economice pentru care a fost incarcerat, dar doreste un singur lucru: legea sa fie aplicata in adevaratul ei sens. "Lupta mea cu Justitia dureaza de peste sase ani, de cind sint arestat, pentru indreptarea unei greseli facute neintentionat de catre un magistrat de la Judecatoria Braila, (din motive lesne de inteles, detinutul nu a dorit sa dea numele magistratului- n.r.), dar care ma face sa execut ani grei de puscarie, tocmai pentru ca forul care trebuia sa faca acest lucru (sa repare greseala- n.r.) a ignorat toate rugamintile mele, adresate prin memorii. In urma contopirii mai multor mandate, nu s-a tinut cont de concurenta faptelor, ceea ce a facut sa se greseasca la dozarea pedepsei impreuna cu sporul, lucru pe care l-am contestat la sfirsitul anului 1999, insa nu mi-a fost admis", asa si-a inceput detinutul Virgil Leoaca scrisoarea trimisa publicatiei noastre. Prin decizia penala nr. 47/2000, instanta Tribunalului Braila a admis ca "desi se constata ca prin sentinta de contopire s-au comis greseli privind neretinerea concursului de infractiuni si gresita revocare a beneficiului gratierii, aceste erori nu se pot indrepta pe calea contestatiei la executare, ci printr-o cale extraordinara de atac, deoarece hotarirea de contopire este intrata in puterea lucrului judecat asa cum corect a apreciat si instanta de fond".
Prin urmare, inca din ianuarie 2000, detinutul s-a adresat procurorului general - singurul indrituit sa declare recursul in anulare, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei, insa fara a primi vreun raspuns favorabil, "ci doar raspunsuri evazive", spunea Leoaca. In august 2003, dosarul braileanului a fost verificat, din nou, de catre Parchetul de pe linga Judecatoria Braila, iar raspunsul a venit ca desprins, parca, din acelasi registru: "Va comunicam ca, analizind cererea dumneavoastra, prin care solicitati repararea erorii judiciare intervenite la contopirea pedepselor pentru care ati fost condamnat, s-a constatat ca singura cale de atac la care puteti apela este promovarea unui recurs in anulare".
"Cazul meu trebuia discutat in comisia de liberari conditionate inca din iunie 2004"
Detinutul a urmat aceeasi cale, pina cind, in iunie 2005, a obtinut recursul in anulare, insa, la scurt timp, a fost instiintat ca s-au modificat dispozitiile referitoare la calea extraordinara de atac a recursului in anulare si ca el nu se mai incadreaza in prevederile de mai inainte. In aceste conditii, omul a fost cuprins de disperare: "Toata credinta mea de a repara greseala magistratului s-a naruit! Sint foarte disperat, sint intr-o continua stare de stres. Cazul meu trebuia discutat in comisia de liberari conditionate inca din iunie 2004, dar cum pedeapsa depaseste 10 ani, trebuie sa astept pina in 2007".
Cazul lui Virgil Leoaca este cunoscut atit de catre politistii in custodia caruia detinutul se afla, cit si de catre cadrele de la Penitenciarul de Maxima Siguranta, insa nici unii, nici altii, chiar daca inteleg ca acesta este victima unei erori, nu-i pot da, efectiv, cistig de cauza. Singura care sufera in mod vizibil alaturi de Leoaca este mama octogenara a acestuia, Georgeta. Reporterii nostri au gasit-o intr-o casa de IGLAC, pe Calea Galati, plingindu-si fiul: "Nici daca facea o crima, daca lua viata unui om nu primea atitia ani de puscarie. Era baiat destept, economist, s-a bagat intr-o treaba cu o firma, a facut ce a facut si a cazut numai el. A luat tot prejudiciul, de vreun miliard, asupra lui. Bineinteles ca n-a cistigat nimic, a cazut singur, nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Faptele lui au fost incadrate aiurea, nu s-a tinut cont de niste articole, el stie bine ce si cum, fiindca a invatat legile pe dinafara. Lupta de sase ani. Nici eu nu stiu cit o sa mai reziste. E si foarte bolnav. Iar eu am 80 de ani, deja m-au lasat puterile. Eu ma duc saptaminal la el, nevasta l-a lasat, sint singura care-l mai cauta. Nu stiu ce i-a trebuit, ca noi am fost familie buna, taica-sau a fost ofiter de cariera, eu am lucrat ani de zile ca si casiera, sintem din familie de preoti... Doamne... Nu stiu daca-l mai vad acasa, daca o sa mai traiesc pina atunci!?".
Ieri, Virgil Leoaca a fost escortat, din nou, la Parchetul Curtii de Apel Galati, pentru a cere, pentru a cincea oara, admiterea recursului in anulare.
Eroare recunoscuta de Justitie, dar neindreptata
Virgil Leoaca, 57 de ani, absolvent al Academiei de Stiinte Economice, a fost arestat inca din 1999, pentru o serie de inselaciuni prin cecuri fara acoperire - fapte pentru care a primit 12 ani de puscarie, "gratie" unei erori judiciare. Culmea, barbatul, care isi ispaseste pedeapsa in Arestul Inspectoratului de Politie al Judetului Braila nu se numara printre infractorii care neaga cu vehementa ca ar fi savirsit faptele pentru care a fost condamnat. Cazul sau este unul rarisim, in sensul ca omul recunoaste inselaciunile si celelalte infractiuni economice pentru care a fost incarcerat, dar doreste un singur lucru: legea sa fie aplicata in adevaratul ei sens. "Lupta mea cu Justitia dureaza de peste sase ani, de cind sint arestat, pentru indreptarea unei greseli facute neintentionat de catre un magistrat de la Judecatoria Braila, (din motive lesne de inteles, detinutul nu a dorit sa dea numele magistratului- n.r.), dar care ma face sa execut ani grei de puscarie, tocmai pentru ca forul care trebuia sa faca acest lucru (sa repare greseala- n.r.) a ignorat toate rugamintile mele, adresate prin memorii. In urma contopirii mai multor mandate, nu s-a tinut cont de concurenta faptelor, ceea ce a facut sa se greseasca la dozarea pedepsei impreuna cu sporul, lucru pe care l-am contestat la sfirsitul anului 1999, insa nu mi-a fost admis", asa si-a inceput detinutul Virgil Leoaca scrisoarea trimisa publicatiei noastre. Prin decizia penala nr. 47/2000, instanta Tribunalului Braila a admis ca "desi se constata ca prin sentinta de contopire s-au comis greseli privind neretinerea concursului de infractiuni si gresita revocare a beneficiului gratierii, aceste erori nu se pot indrepta pe calea contestatiei la executare, ci printr-o cale extraordinara de atac, deoarece hotarirea de contopire este intrata in puterea lucrului judecat asa cum corect a apreciat si instanta de fond".
Prin urmare, inca din ianuarie 2000, detinutul s-a adresat procurorului general - singurul indrituit sa declare recursul in anulare, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei, insa fara a primi vreun raspuns favorabil, "ci doar raspunsuri evazive", spunea Leoaca. In august 2003, dosarul braileanului a fost verificat, din nou, de catre Parchetul de pe linga Judecatoria Braila, iar raspunsul a venit ca desprins, parca, din acelasi registru: "Va comunicam ca, analizind cererea dumneavoastra, prin care solicitati repararea erorii judiciare intervenite la contopirea pedepselor pentru care ati fost condamnat, s-a constatat ca singura cale de atac la care puteti apela este promovarea unui recurs in anulare".
"Cazul meu trebuia discutat in comisia de liberari conditionate inca din iunie 2004"
Detinutul a urmat aceeasi cale, pina cind, in iunie 2005, a obtinut recursul in anulare, insa, la scurt timp, a fost instiintat ca s-au modificat dispozitiile referitoare la calea extraordinara de atac a recursului in anulare si ca el nu se mai incadreaza in prevederile de mai inainte. In aceste conditii, omul a fost cuprins de disperare: "Toata credinta mea de a repara greseala magistratului s-a naruit! Sint foarte disperat, sint intr-o continua stare de stres. Cazul meu trebuia discutat in comisia de liberari conditionate inca din iunie 2004, dar cum pedeapsa depaseste 10 ani, trebuie sa astept pina in 2007".
Cazul lui Virgil Leoaca este cunoscut atit de catre politistii in custodia caruia detinutul se afla, cit si de catre cadrele de la Penitenciarul de Maxima Siguranta, insa nici unii, nici altii, chiar daca inteleg ca acesta este victima unei erori, nu-i pot da, efectiv, cistig de cauza. Singura care sufera in mod vizibil alaturi de Leoaca este mama octogenara a acestuia, Georgeta. Reporterii nostri au gasit-o intr-o casa de IGLAC, pe Calea Galati, plingindu-si fiul: "Nici daca facea o crima, daca lua viata unui om nu primea atitia ani de puscarie. Era baiat destept, economist, s-a bagat intr-o treaba cu o firma, a facut ce a facut si a cazut numai el. A luat tot prejudiciul, de vreun miliard, asupra lui. Bineinteles ca n-a cistigat nimic, a cazut singur, nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Faptele lui au fost incadrate aiurea, nu s-a tinut cont de niste articole, el stie bine ce si cum, fiindca a invatat legile pe dinafara. Lupta de sase ani. Nici eu nu stiu cit o sa mai reziste. E si foarte bolnav. Iar eu am 80 de ani, deja m-au lasat puterile. Eu ma duc saptaminal la el, nevasta l-a lasat, sint singura care-l mai cauta. Nu stiu ce i-a trebuit, ca noi am fost familie buna, taica-sau a fost ofiter de cariera, eu am lucrat ani de zile ca si casiera, sintem din familie de preoti... Doamne... Nu stiu daca-l mai vad acasa, daca o sa mai traiesc pina atunci!?".
Ieri, Virgil Leoaca a fost escortat, din nou, la Parchetul Curtii de Apel Galati, pentru a cere, pentru a cincea oara, admiterea recursului in anulare.
