In continuarea articolului domniei sale, Profesorul Victoria ofera o vedere de ansamblu a momentului istoric in care incidentul gruparii "Juramintul Singelui" (ketsumeidan) a avut loc. E o perioada tulbure in istoria antebelica a Japoniei, in care fortele militare devin din ce in ce mai puternice si incearca sa se impuna pe scena politica, din care vor sa elimine sistemul democratic partidic, care constituia coloana vertebrala a subredei democratii japoneze. Cele doua partide vizate de fortele militare erau Seiyukai (Asociatia prietenilor guvernului constitutional) si Minseito (Partidul Progresist), care alternasera la guvernare incepind din 1918.
Extrema dreapta, pe de alta parte, vorbea din ce in ce mai mult de o Showa ishin (restauratie a Perioadei Showa, pe modelul Restauratiei Meiji, prin care imparatul fusese instalat ca monarh al statului japonez modern, in 1868) si de eliminarea partidelor politice. Pentru atingerea acestui scop, metoda de intimidare preferata s-a dovedit a fi asasinatul politic, atit de la moda in acea vreme in toate statele cu tendinte fasciste, Romania nefacind exceptie.
Gruparea lui Inoue Nissho (mentionat in prima parte a acestui material), "Juramintul Singelui", s-a dovedit a fi bratul terorist al acestor tendinte criminale. Ei au asasinat doi dintre cei mai importanti lideri ai Japoniei timpului, si planuiau sa mai elimine inca aproape douazeci.
Prima victima le-a fost Inoue Junnosuke (1869-1932), fost ministru de finante, care a fost impuscat pe 9 februarie 1932, pe cand intra in scoala primara Komamoto din Tokyo, ca sa tina un discurs electoral. Asasinul, Konuma Tadashi, de numai 22 de ani, a explicat in timpul procesului ca s-a gindit multa vreme daca sa traga inainte sau dupa discurs. in final a decis sa o faca inainte, ca sa nu puna in primejdie cetateni nevinovati care l-ar fi condus pe Inoue la plecare. Important este insa ca, pentru a-si face curaj, Konuma sustine ca a recurs la meditatia Zen, zazen.
Cel de al doilea asasinat are loc in dimineata de 5 martie si victima este baronul Takuma Dan (1858-1932), director al Mitsui Holding. Asasinul avea 21 de ani si se numea Hisanuma Goro (n. 1911), iar legatura dintre cei doi asasini si Inoue era deja cunoscuta autoritatilor. Dindu-si seama ca arestarea lui era iminenta, Inoue a ales sa se predea singur la politie, la numai sase zile de la moartea baronului Takuma.
Ultimul si cel mai important asasinat politic a avut insa loc pe 15 mai, atunci cind un grup de tineri ofiteri de marina l-au asasinat pe insusi primul ministru al Japoniei, Inukai Tsuyoshi (1855-1932), incheind astfel, de facto, perioada de democratie interbelica a Japoniei si marcind inceputul dictaturii militare. Inoue nu a fost direct implicat in acest ultim asasinat, dar el a complotat cu grupul de ofiteri inainte de arestarea sa.
Influenta Zen
Inoue si-a inceput antrenamentul buddhist in octombrie 1912, in Manchuria, unde se dusese sa munceasca la construirea liniei ferate din sudul Manchuriei. Instructor i-a fost un anume Higashi Soshin, maestru al sectei Zen Soto, si sub a carui indrumare, Inoue a invatat sa mediteze. Dupa aproximativ un an, Soshin i-a conferit lui Inoue numele de "Yuishin" (numai-gind).
Inoue a revenit in Japonia in februarie 1921 (se despartise in prealabil de Soshin pentru a deveni spion si traducator pentru armata japoneza din nordul Chinei) si din vara lui 1922 il gasim la Santoku-an, o sihastrie abandonata din Prefectura Gunma. Acolo, Inoue s-a concentrat din nou asupra meditatiei zazen, dar cum a fost nesatisfacut de rezultate (meditatia ii provoca anxietate), a trecut la ceva numit de el daimoku-zanmai, adica starea de samadhi, pe care el o atingea prin repetarea frazei Namu-myoho-renge-kyo (Slava Minunatei invataturi a Sutrei Lotusului!). Practica in sine aminteste de cea a sectei buddhiste Nichiren (faimoasa pentru atitudinea ei nationalista in Japonia interbelica), dar Inoue sustine ca el a ales incantarea acestei fraze pentru ca ea i-a aparut intr-un vis cu caracter de premonitie. in autobiografia sa, Ichinin issatsu (Un om, o crima), Inoue descrie (in termeni Zen) cum a atins starea de iluminare, in primavara lui 1924: "Am simtit contopirea si toata natura si universul au devenit Eu. Sentimentul ca ?cerul si pamintul si eu sintem dintr-aceeasi radacina? si ca ?cele zece mii de lucruri si eu sintem de aceeasi substanta? m-a coplesit. Nu simtisem nimic asemanator inainte, si eram intr-o stare ciudata si misterioasa. Mi-am spus: ?Ce ciudat!?. si apoi m-am gindit sa-mi examinez indoielile din trecut prin prisma spatiul iluminat in care tocmai intrasem. si pe cind ma gindeam la ele, am fost absolut uimit sa remarc ca indoielile mele din ultimii treizeci de ani se topisera fara urma." "Solutia" Zen este cea care acum ii rezolva si intrebarile despre bine si rau, concepte pe care Inoue se straduise sa le inteleaga: "binele si raul nu difera unul de celalalt. (...) manifestarile lor concrete difera una de cealalta in functie de timpul, locul si de cei implicati intr-o anumita situatie. Asadar, nu e nevoie sa ne atasam de un anumit concept (de bine si rau) sau sa ne gindim la ceea ce e bine si ceea ce e rau." in acest fel, Inoue s-a eliberat, cu ajutorul Zen, de nevoie de se "gindi la ceea ce e bine si ceea ce e rau", un demers de neindoielnic folos atunci cind esti liderul unei grupari teroriste.
Dupa ce a atins iluminarea, Inoue a cautat sa isi continue antrenamentul buddhist in varii medii, si a ales pina la urma sa ramina Zen si sa renunte la orisice fel de influenta Nichiren, pentru ca, din punctul lui de vedere, Nichiren-ismul era prea teoretic, iar el vroia actiune. Astfel, in 1927, Inoue a ales templul Ryutakuji, din apropiere de Mishima, in Prefectura Shizuoka, unde a intrat sub indrumarea preotului Zen din secta Rinzai, Yamamoto Genpo (1866-1961). Acolo a practicat yaza (meditatie solitara, tirziu in noapte), dar si sesshin (meditatii mistice, asistate de un preot).
Din 1928, Inoue este implicat trup si suflet in construirea unui mic templu, in Oarai, linga orasul Mito, templu dedicat imparatului Meiji. Orientarea templului avea sa fie Nichiren si numele dat a fost Rissho Gokokudo (Templul Protejarii Natiunii prin Stabilirea Adevaratei invataturi). Construit cu bani proveniti din cele mai inalte surse de stat, templul avea marele pacat de a nu avea enoriasi, motiv pentru care Inoue a refuzat sa ii devina preot, dar a acceptat sa se implice in activitatile sociale ale parohiei. in aceasta capacitate, a adunat aproximativ douazeci de tineri pe care a inceput sa ii antreneze dur in practica meditatiei, dorindu-si sa faca din ei, nu purtatori de "vorbe goale", ci indivizi "puternici".
Initial, gruparea lui avea menirea de a se implica in activitati politice legale, dar prin 1930, odata cu aparitia in viata publica japoneza a simpatizantilor tendintelor autoritar-militariste, Inoue a realizat ca trebuie sa ia masuri mai drastice. "in situatii de urgenta, a spus el, masuri de urgenta sint necesare. Ceea ce trebuie sa facem noi acum este sa dam viata natiunii. Discutiile despre metoda pot sa vina mai tirziu, mult mai tirziu.". Dar care era, oare, scopul acestor "masuri de urgenta?". Inoue raspunde: "Luaseseram asupra noastra sa ne implicam in distrugere, absolut constienti de faptul ca vom pieri. Asadar, nu aveam de gind sa venim cu nici un fel de propuneri constructive." Putea, insa, Inoue sa isi bazeze ideea de "distrugere" pe credinta sa buddhista?
Folosind exemple din istoriile buddhiste (koan), Inoue a explicat ca Nansen (748-834) a ucis, intr-una dintre aceste povestiri, pisica manastirii minat fiind de compasiune. "Revolutia foloseste compasiunea pentru societatea unei natiuni. Prin urmare, cei care doresc sa participe la revolutie trebuie sa arate compasiune pentru societatea acelei natiuni. Ei nu trebuie sa se astepte la nici un fel de recompensa pentru ca participa la revolutie. O revolutie care nu incorporeaza compasiune nu e buddhista. Cu alte cuvinte, revolutia in sine este compasiune."
Pentru ca nu s-au gindit la ei insisi, Inoue si grupul sau de tineri au considerat ca revolutia lor a fost diferita de cea din tarile vestice sau din Rusia, unde revolutionarii se gindeau la cum sa se salveze pe ei pentru a trai in perioada de dupa revolutie. in pur spirit buddhist, insa, membrii gruparii lui Inoue erau lipsiti de ginduri despre sine.
Procesul gruparii Ketsumeidan a inceput in 28 iunie 1933, dar dupa sase luni acuzatii au cerut un nou judecator. Acesta a fost desemnat in 27 martie 1934 si a ascultat motivele "patriotice" ale lui Inoue. in declaratiile sale, el a fost foarte clar asupra enormei influente pe care atit Zen, cit si Nichiren buddhismul au avut-o asupra actiunilor sale. (va urma) (traducere si redactare de George Sipos).
Extrema dreapta, pe de alta parte, vorbea din ce in ce mai mult de o Showa ishin (restauratie a Perioadei Showa, pe modelul Restauratiei Meiji, prin care imparatul fusese instalat ca monarh al statului japonez modern, in 1868) si de eliminarea partidelor politice. Pentru atingerea acestui scop, metoda de intimidare preferata s-a dovedit a fi asasinatul politic, atit de la moda in acea vreme in toate statele cu tendinte fasciste, Romania nefacind exceptie.
Gruparea lui Inoue Nissho (mentionat in prima parte a acestui material), "Juramintul Singelui", s-a dovedit a fi bratul terorist al acestor tendinte criminale. Ei au asasinat doi dintre cei mai importanti lideri ai Japoniei timpului, si planuiau sa mai elimine inca aproape douazeci.
Prima victima le-a fost Inoue Junnosuke (1869-1932), fost ministru de finante, care a fost impuscat pe 9 februarie 1932, pe cand intra in scoala primara Komamoto din Tokyo, ca sa tina un discurs electoral. Asasinul, Konuma Tadashi, de numai 22 de ani, a explicat in timpul procesului ca s-a gindit multa vreme daca sa traga inainte sau dupa discurs. in final a decis sa o faca inainte, ca sa nu puna in primejdie cetateni nevinovati care l-ar fi condus pe Inoue la plecare. Important este insa ca, pentru a-si face curaj, Konuma sustine ca a recurs la meditatia Zen, zazen.
Cel de al doilea asasinat are loc in dimineata de 5 martie si victima este baronul Takuma Dan (1858-1932), director al Mitsui Holding. Asasinul avea 21 de ani si se numea Hisanuma Goro (n. 1911), iar legatura dintre cei doi asasini si Inoue era deja cunoscuta autoritatilor. Dindu-si seama ca arestarea lui era iminenta, Inoue a ales sa se predea singur la politie, la numai sase zile de la moartea baronului Takuma.
Ultimul si cel mai important asasinat politic a avut insa loc pe 15 mai, atunci cind un grup de tineri ofiteri de marina l-au asasinat pe insusi primul ministru al Japoniei, Inukai Tsuyoshi (1855-1932), incheind astfel, de facto, perioada de democratie interbelica a Japoniei si marcind inceputul dictaturii militare. Inoue nu a fost direct implicat in acest ultim asasinat, dar el a complotat cu grupul de ofiteri inainte de arestarea sa.
Influenta Zen
Inoue si-a inceput antrenamentul buddhist in octombrie 1912, in Manchuria, unde se dusese sa munceasca la construirea liniei ferate din sudul Manchuriei. Instructor i-a fost un anume Higashi Soshin, maestru al sectei Zen Soto, si sub a carui indrumare, Inoue a invatat sa mediteze. Dupa aproximativ un an, Soshin i-a conferit lui Inoue numele de "Yuishin" (numai-gind).
Inoue a revenit in Japonia in februarie 1921 (se despartise in prealabil de Soshin pentru a deveni spion si traducator pentru armata japoneza din nordul Chinei) si din vara lui 1922 il gasim la Santoku-an, o sihastrie abandonata din Prefectura Gunma. Acolo, Inoue s-a concentrat din nou asupra meditatiei zazen, dar cum a fost nesatisfacut de rezultate (meditatia ii provoca anxietate), a trecut la ceva numit de el daimoku-zanmai, adica starea de samadhi, pe care el o atingea prin repetarea frazei Namu-myoho-renge-kyo (Slava Minunatei invataturi a Sutrei Lotusului!). Practica in sine aminteste de cea a sectei buddhiste Nichiren (faimoasa pentru atitudinea ei nationalista in Japonia interbelica), dar Inoue sustine ca el a ales incantarea acestei fraze pentru ca ea i-a aparut intr-un vis cu caracter de premonitie. in autobiografia sa, Ichinin issatsu (Un om, o crima), Inoue descrie (in termeni Zen) cum a atins starea de iluminare, in primavara lui 1924: "Am simtit contopirea si toata natura si universul au devenit Eu. Sentimentul ca ?cerul si pamintul si eu sintem dintr-aceeasi radacina? si ca ?cele zece mii de lucruri si eu sintem de aceeasi substanta? m-a coplesit. Nu simtisem nimic asemanator inainte, si eram intr-o stare ciudata si misterioasa. Mi-am spus: ?Ce ciudat!?. si apoi m-am gindit sa-mi examinez indoielile din trecut prin prisma spatiul iluminat in care tocmai intrasem. si pe cind ma gindeam la ele, am fost absolut uimit sa remarc ca indoielile mele din ultimii treizeci de ani se topisera fara urma." "Solutia" Zen este cea care acum ii rezolva si intrebarile despre bine si rau, concepte pe care Inoue se straduise sa le inteleaga: "binele si raul nu difera unul de celalalt. (...) manifestarile lor concrete difera una de cealalta in functie de timpul, locul si de cei implicati intr-o anumita situatie. Asadar, nu e nevoie sa ne atasam de un anumit concept (de bine si rau) sau sa ne gindim la ceea ce e bine si ceea ce e rau." in acest fel, Inoue s-a eliberat, cu ajutorul Zen, de nevoie de se "gindi la ceea ce e bine si ceea ce e rau", un demers de neindoielnic folos atunci cind esti liderul unei grupari teroriste.
Dupa ce a atins iluminarea, Inoue a cautat sa isi continue antrenamentul buddhist in varii medii, si a ales pina la urma sa ramina Zen si sa renunte la orisice fel de influenta Nichiren, pentru ca, din punctul lui de vedere, Nichiren-ismul era prea teoretic, iar el vroia actiune. Astfel, in 1927, Inoue a ales templul Ryutakuji, din apropiere de Mishima, in Prefectura Shizuoka, unde a intrat sub indrumarea preotului Zen din secta Rinzai, Yamamoto Genpo (1866-1961). Acolo a practicat yaza (meditatie solitara, tirziu in noapte), dar si sesshin (meditatii mistice, asistate de un preot).
Din 1928, Inoue este implicat trup si suflet in construirea unui mic templu, in Oarai, linga orasul Mito, templu dedicat imparatului Meiji. Orientarea templului avea sa fie Nichiren si numele dat a fost Rissho Gokokudo (Templul Protejarii Natiunii prin Stabilirea Adevaratei invataturi). Construit cu bani proveniti din cele mai inalte surse de stat, templul avea marele pacat de a nu avea enoriasi, motiv pentru care Inoue a refuzat sa ii devina preot, dar a acceptat sa se implice in activitatile sociale ale parohiei. in aceasta capacitate, a adunat aproximativ douazeci de tineri pe care a inceput sa ii antreneze dur in practica meditatiei, dorindu-si sa faca din ei, nu purtatori de "vorbe goale", ci indivizi "puternici".
Initial, gruparea lui avea menirea de a se implica in activitati politice legale, dar prin 1930, odata cu aparitia in viata publica japoneza a simpatizantilor tendintelor autoritar-militariste, Inoue a realizat ca trebuie sa ia masuri mai drastice. "in situatii de urgenta, a spus el, masuri de urgenta sint necesare. Ceea ce trebuie sa facem noi acum este sa dam viata natiunii. Discutiile despre metoda pot sa vina mai tirziu, mult mai tirziu.". Dar care era, oare, scopul acestor "masuri de urgenta?". Inoue raspunde: "Luaseseram asupra noastra sa ne implicam in distrugere, absolut constienti de faptul ca vom pieri. Asadar, nu aveam de gind sa venim cu nici un fel de propuneri constructive." Putea, insa, Inoue sa isi bazeze ideea de "distrugere" pe credinta sa buddhista?
Folosind exemple din istoriile buddhiste (koan), Inoue a explicat ca Nansen (748-834) a ucis, intr-una dintre aceste povestiri, pisica manastirii minat fiind de compasiune. "Revolutia foloseste compasiunea pentru societatea unei natiuni. Prin urmare, cei care doresc sa participe la revolutie trebuie sa arate compasiune pentru societatea acelei natiuni. Ei nu trebuie sa se astepte la nici un fel de recompensa pentru ca participa la revolutie. O revolutie care nu incorporeaza compasiune nu e buddhista. Cu alte cuvinte, revolutia in sine este compasiune."
Pentru ca nu s-au gindit la ei insisi, Inoue si grupul sau de tineri au considerat ca revolutia lor a fost diferita de cea din tarile vestice sau din Rusia, unde revolutionarii se gindeau la cum sa se salveze pe ei pentru a trai in perioada de dupa revolutie. in pur spirit buddhist, insa, membrii gruparii lui Inoue erau lipsiti de ginduri despre sine.
Procesul gruparii Ketsumeidan a inceput in 28 iunie 1933, dar dupa sase luni acuzatii au cerut un nou judecator. Acesta a fost desemnat in 27 martie 1934 si a ascultat motivele "patriotice" ale lui Inoue. in declaratiile sale, el a fost foarte clar asupra enormei influente pe care atit Zen, cit si Nichiren buddhismul au avut-o asupra actiunilor sale. (va urma) (traducere si redactare de George Sipos).
