Fraaaate, de câteva zile a intrat spaima în interlopii Brăilei. Se şi văd ăştia cu cefe late înjumătăţindu-şi, iarăşi, agoniselile de pe urma nevestelor scoase la produs pe-afară, sau cămătăriile, sau ce mai produc şi ei încoace şi-ncolo: un trafic de droguri, un braconaj, nişte taxe de protecţie de pe la proştii cinstiţi, o imobiliară acoloşea. E adevărat că prima oară când le-a ţâţâit fundul a fost după ce tartorul a ajuns - unde credeţi? - fix în urechea lui Cătălin Boboc, prefectul, liberalul. Mai exact, îl consiliază, fraţilor, pe Boboc! Întrebarea este la ce îl consiliază? Cum să nu se aplece după săpun dacă, Doamne fereşte, dosarele cu cerealele ajung prin instanţă? În fine, şi mai caraghios este cine a tras sforile ca acest ins de care Poliţia Naţională a scăpat taaaare greu, să-l joace pe Boboc pe degete. Pentru că, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, omul la care mă refer mănâncă d'alde Bobocei şi alţii ca el, pe nemestecate. Cum spuneam, insul care l-a băgat pe tartor în faţă cică trage vârtos pe nas, joacă la păcănele şi ar fi acumulat datorii consistente pe la ăştia cu bani nedeclaraţi la buzunar. Cine-i asigură protecţia, ca să nu-i rupă picioarele interlopii? Tartorul de care vă ziceam, că deh, cică-ar fi omul serviciilor şi ameninţă prin dreapta şi stânga că se va întoarce el pe cai mari şi pe mulţi o să-i facă. La buzunar, fireşte! Cert este că oricât s-a zbătut alde Cătălin Boboc pe la Bucureşti să-l repună în funcţie ca şef al Poliţiei Naţionale aci la Brăila, nu i-a ieşit. Boboc spera că o să-i alinieze pe interlopi la localele din vara asta şi-o să câştige primăria cum a făcut Cibu pe vremuri. Cum nu i-a ieşit cu liberalii, omu' s-a reorientat spre PSD şi spre Poliţia Locală. Eheeeeei, câte se pot face cu Poliţia Locală pe post de ciocan de dat în cap adversarilor politici, interlopilor etc etc. Numai că Dragomir n-a pus botu' şi bine a făcut. Pe de o parte, aşa cum arată lucrurile, va câştiga Primăria fără probleme, iar pe de altă parte, tartoru' cu pricina a băgat pe mulţi la pârnaie, iar el, deşi are destule păcate, e liber ca pasărea cerului. Aviz amatorilor de astfel de “prietenii”. (Cătălin, interlopul de POVESTE)
Ghici ghicitoarea mea!
