La Braila, primele actiuni cu violenta au fost semnalate abia dupa ce pe teritoriul nostru au patruns rasculatii din judetele invecinate. Presa vremii descrie pentru prima data in 12 martie prezenta unor grupuri de tarani din Buzau si Rimnicu Sarat, judete in care rascoala a lasat urme adinci, au fost arse si devastate mosii, au fost morti si raniti. Influentati de furia acestora, "fratii lor" din zona Faureiului au devenit si ei agresivi. Brutalitatea lor este consemnata in mai multe ziare locale, dar si in monografia orasului Faurei, realizata de prof. Ilie Caraman si publicata sub numele "Faurei important nod de cale ferata". Momentul 1907 este punctat si in monografia comunei Surdila Greci, realizata de inv. Stanica R. Popescu. Lucrarea a fost realizata in perioada 1932 - 1935 si a fost publicata in 1936. Anul acesta Stanica R. Popescu va implini 100 de ani.
Primaria Surdila a fost devastata, iar primarul batut si alungat
"Desi la Faurei nu s-au inregistrat evenimente istorice de rasunet, localitatea, ca si oamenii, n-au fost straini de marile framintari ale luptei pentru dreptate sociala, pentru libertate si un trai mai bun. Marea Rascoala din 1907 a aprins vilvataile sale si pe aceste meleaguri. Aici, taranii apartinind unor comune invecinate s-au unit impotriva proprietarilor si arendasilor care stapineau mosii sau incheiau contracte peste granitele administrative ale vremii", incepe descrierea prof. Caraman. Prima "lovitura", primaria Surdila Greci.
Ziarul "Dimineata": "In ziua de 12 martie un mare numar de tarani din comuna Nisipuri (localitate din apropierea Faureiului desfiintata in urma deselor inundatii - n.r.) si satul gara Faurei au reusit sa patrunda in Surdila Greci, sporind elanul de lupta al taranilor de aici. Taranii au atacat mai intii primaria, au spart birourile si dulapurile in care erau pastrate actele de invoieli agricole, pe care le-au distrus fila cu fila, dupa care le-au dat foc in mijlocul curtii primariei. Incercind sa se opuna, primarul a fost batut si alungat. De la primarie, taranii si-au indreptat atacul asupra arendasului Rusvianescu devastindu-i curtea si casa. Interventia rapida a unei companii de geniu, care a tras in rasculati, i-a obligat pe acestia sa se retraga. 25 dintre ei au fost arestati si inchisi in arestul Regimentului 3 Artilerie Braila".
O companie de geniu a inabusit revolta de la Surdila
In ciuda faptului ca mai multe ziare de orientare socialista au scris atunci ca armata a tras in rasculati, istoricii dezmint. Ei sint convinsi ca nu a fost asa, si isi sustin pozitia prin faptul ca in urma incidentului nu au fost inregistrate victime, nici morti, nici raniti.
Lucrurile nu s-au oprit, insa, aici. Tot ziarul "Dimineata" mai spune si ca: "In ziua de 13 martie, taranii au atacat si proprietatea lui M. D. Berlescu. Acesta s-a refugiat la Bucuresti si a cerut ministrului de justitie sa dispuna ca "procurorul de Braila sa ia masuri pentru descoperirea autorilor care la mosia noastra, Surdila Greci, judetul Braila, navalind in curtea caselor au spart si pradat tot"".
Deci, atentie, nici chiar in aceste cazuri nu s-a pus problema de omoruri. "La Braila nu a fost vorba de asa ceva, in niciuna din tabere. A fost trimisa o companie de la arma geniu pentru a inabusi revolta de la Surdila care, au scris unele ziare, a tras in rasculati. E logic, insa, ca s-a tras in aer, pentru ca nu avem nici macar un ranit", a precizat Adrian Trifan, muzeograf in cadrul Muzeului Braila.
De-o virsta cu rascoala
Ca armata nu a tras la Surdila ne-a confirmat si invatatorul Stanica R. Popescu. "In 1907, tatal meu era notar in comuna Surdila Greci si secretarul Plasei Calmatui. Surdila era una din comunele fruntase ale judetului, cu oameni linistiti, muncitori. I-a luat insa si pe ei valul. Nu i-a obligat nimeni sa se rascoale, dar a fost asa un curent atunci, iar ei s-au aprins. Rascoala s-a extins ca un foc, din localitate in localitate si, normal, a ajuns si la noi. Ce s-a intimplat insa la primarie, nu a fost organizat de ei. Cei care au facut rau au fost de la Nisipuri. Si, ca dovada, cind s-a atacat gara, de la noi putini au plecat la Faurei. Se spunea prin sat ca atunci, dupa Faurei, au fost facute arestari, au fost batuti. De la noi a fost doar unul singur, Stancu Mortu. El a fost lovit mai rau ca spuneau batrinii ca l-au tinut in piei citeva zile ca sa-i treaca vinataile, sa se faca bine. De aceea spun ca armata nu a tras la Surdila. Nu stiu in alta parte, dar la Surdila nu. Si nu au fost victime", ne-a povestit Stanica Popescu. In prezent, acesta locuieste la Ploiesti, impreuna cu fiica sa si familia acesteia. In luna noiembrie a.c., invatatorul din Surdila, devenit in 2006 Cetatean de onoare al comunei, va implini 100 de ani.
"E clar ca au fost instigati cu directie"
Asa cum ne povestea Popescu, dupa ce au bagat spaima in boierii Surdilei, grupul de agitatori a pornit catre Faurei, cu sarcina de a ataca gara. "Demn de amintit este si incercarea neizbutita din 13 martie cind taranii au atacat statia Faurei ce constituia un centru de concentrare a trupelor si de expediere a telegramelor citre organele centrale. Trebuie mentionat ca in acele vremuri Faurei era cel mai important centru din intreaga zona, de triere a corespondentei si de telegraf. Un punct strategic foarte important. E clar ca au fost instigati cu directie", considera Adrian Trifan.
Referindu-se la aceasta actiune, ziarul "Adevarul" din 16 martie arata ca "un numar de 600 - 900 de tarani au venit ieri in statia Faurei vrind sa dea foc garii. Cu mare greutate personalul garii a reusit sa ii calmeze pe rasculati".
Teoria muzeografului brailean, conform careia taranii nu s-au rasculat din proprie vointa, este sustinuta de aproape toti istoricii postdecembristi. Motive sa o faca aveau suficiente, insa, daca nu ar fi fost incitanti, revolta lor nu s-ar fi extins atit de mult si atit de repede si, mai important, nu s-ar fi ajuns la asemenea fapte de barbarie. E clar, nemultumirea taranilor a fost exploatata de anumite grupuri de interese, care nu aveau nimic in comun cu adevaratele probleme ale rasculatilor. Taranii au fost folositi, de saracia, neputinta lor, mizeria, umilinta si amaraciunea din satele romanesti profitindu-se fara mila in scopuri strict politice.
Iata cum explica motivele care au condus la 1907, in lucrarea sa invatatorul Popescu: "Prima improprietarire la Surdila Greci a avut loc in 1864, cind cele 57 de familii de clacasi au devenit proprietari pe locul de casa unde erau asezati din 1858, primind in cimp, dupa numarul vitelor de munca, cite 3 - 5 ha. Numai ca de la an la an, fiecare parinte a dat feciorului sau cite o fisie din pamintul sau ca acesta sa aiba unde munci si din ce trai. Neajungindu-le pamintul, se duceau tot pe mosiile boieresti unde munceau cu invoieli din ce in ce mai grele, invoieli care au dus la nemultumirea taranimii, manifestata prin miscarea din martie 1907".
"Cine are timp de cintarit fiecare act, cind toata tara e in flacari"
Dupa 16 martie, la Braila, revoltele scad si ca numar, dar si ca intensitate. Braila scapase teafara de cea mai mare nenorocire. In acelasi timp insa, rascoala ajungea in Oltenia unde, spun istoricii, a fost mult mai singeroasa decit in Moldova. In Oltenia Rascoala a avut formele cele mai dure, rezultind cei mai multi morti si raniti. Tot aici au fost sate intregi in care s-a folosit artileria, ceea ce in Moldova nu s-a intimplat.
"Sint si acum sub impresia celor petrecute la jumatatea lunii martie. Trec si azi pe dinaintea mintii mele sutele de agitatori, cari fug calari ducind din sat in sat vestea mincinoasa ca Regele a murit, ca Regina a luat puterea si ca guvernatorul cel nou va da pamint la toti cari se rascoala. Vad si acum cum cete de tarani salbaticiti darima, omoara, dau foc si siluiesc ori ce intilnesc in cale. Aud inca zanganitul trist al sabiilor, ropotul dureros al sarjelor, sgomotul infricosat al salvelor de pusti si tunuri precum si tipetul lung si dureros al celor raniti jumatate inconstienti si chiar nevinovati. (...) S-au facut abuzuri? Se poate. S-au lovit, ranit si omorit fiinte nevinovate? Se poate. Cine ar fi in stare sa masoare cu compasul fiecare pas, si cine are timp de cintarit fiecare act, cind din moment in moment toata tara e in flacari, cind pericolul unei ocupatii streine sta pe capul tutulor. (...) Poporul nostru nu este nici atit de pervers nici atit de stricat precum ni-l zugravira evenimentele nenorocite din urma. Spiritul lui este insa simplist, apucaturile lui citeodata salbatice, pecum sufletul sau este inca drept si accesibil pentru sentimentele de datorie si generozitate" - Dumitru Stanescu, revista "Scoala si biserica" editia aprilie 1907.
Primaria Surdila a fost devastata, iar primarul batut si alungat
"Desi la Faurei nu s-au inregistrat evenimente istorice de rasunet, localitatea, ca si oamenii, n-au fost straini de marile framintari ale luptei pentru dreptate sociala, pentru libertate si un trai mai bun. Marea Rascoala din 1907 a aprins vilvataile sale si pe aceste meleaguri. Aici, taranii apartinind unor comune invecinate s-au unit impotriva proprietarilor si arendasilor care stapineau mosii sau incheiau contracte peste granitele administrative ale vremii", incepe descrierea prof. Caraman. Prima "lovitura", primaria Surdila Greci.
Ziarul "Dimineata": "In ziua de 12 martie un mare numar de tarani din comuna Nisipuri (localitate din apropierea Faureiului desfiintata in urma deselor inundatii - n.r.) si satul gara Faurei au reusit sa patrunda in Surdila Greci, sporind elanul de lupta al taranilor de aici. Taranii au atacat mai intii primaria, au spart birourile si dulapurile in care erau pastrate actele de invoieli agricole, pe care le-au distrus fila cu fila, dupa care le-au dat foc in mijlocul curtii primariei. Incercind sa se opuna, primarul a fost batut si alungat. De la primarie, taranii si-au indreptat atacul asupra arendasului Rusvianescu devastindu-i curtea si casa. Interventia rapida a unei companii de geniu, care a tras in rasculati, i-a obligat pe acestia sa se retraga. 25 dintre ei au fost arestati si inchisi in arestul Regimentului 3 Artilerie Braila".
O companie de geniu a inabusit revolta de la Surdila
In ciuda faptului ca mai multe ziare de orientare socialista au scris atunci ca armata a tras in rasculati, istoricii dezmint. Ei sint convinsi ca nu a fost asa, si isi sustin pozitia prin faptul ca in urma incidentului nu au fost inregistrate victime, nici morti, nici raniti.
Lucrurile nu s-au oprit, insa, aici. Tot ziarul "Dimineata" mai spune si ca: "In ziua de 13 martie, taranii au atacat si proprietatea lui M. D. Berlescu. Acesta s-a refugiat la Bucuresti si a cerut ministrului de justitie sa dispuna ca "procurorul de Braila sa ia masuri pentru descoperirea autorilor care la mosia noastra, Surdila Greci, judetul Braila, navalind in curtea caselor au spart si pradat tot"".
Deci, atentie, nici chiar in aceste cazuri nu s-a pus problema de omoruri. "La Braila nu a fost vorba de asa ceva, in niciuna din tabere. A fost trimisa o companie de la arma geniu pentru a inabusi revolta de la Surdila care, au scris unele ziare, a tras in rasculati. E logic, insa, ca s-a tras in aer, pentru ca nu avem nici macar un ranit", a precizat Adrian Trifan, muzeograf in cadrul Muzeului Braila.
De-o virsta cu rascoala
Ca armata nu a tras la Surdila ne-a confirmat si invatatorul Stanica R. Popescu. "In 1907, tatal meu era notar in comuna Surdila Greci si secretarul Plasei Calmatui. Surdila era una din comunele fruntase ale judetului, cu oameni linistiti, muncitori. I-a luat insa si pe ei valul. Nu i-a obligat nimeni sa se rascoale, dar a fost asa un curent atunci, iar ei s-au aprins. Rascoala s-a extins ca un foc, din localitate in localitate si, normal, a ajuns si la noi. Ce s-a intimplat insa la primarie, nu a fost organizat de ei. Cei care au facut rau au fost de la Nisipuri. Si, ca dovada, cind s-a atacat gara, de la noi putini au plecat la Faurei. Se spunea prin sat ca atunci, dupa Faurei, au fost facute arestari, au fost batuti. De la noi a fost doar unul singur, Stancu Mortu. El a fost lovit mai rau ca spuneau batrinii ca l-au tinut in piei citeva zile ca sa-i treaca vinataile, sa se faca bine. De aceea spun ca armata nu a tras la Surdila. Nu stiu in alta parte, dar la Surdila nu. Si nu au fost victime", ne-a povestit Stanica Popescu. In prezent, acesta locuieste la Ploiesti, impreuna cu fiica sa si familia acesteia. In luna noiembrie a.c., invatatorul din Surdila, devenit in 2006 Cetatean de onoare al comunei, va implini 100 de ani.
"E clar ca au fost instigati cu directie"
Asa cum ne povestea Popescu, dupa ce au bagat spaima in boierii Surdilei, grupul de agitatori a pornit catre Faurei, cu sarcina de a ataca gara. "Demn de amintit este si incercarea neizbutita din 13 martie cind taranii au atacat statia Faurei ce constituia un centru de concentrare a trupelor si de expediere a telegramelor citre organele centrale. Trebuie mentionat ca in acele vremuri Faurei era cel mai important centru din intreaga zona, de triere a corespondentei si de telegraf. Un punct strategic foarte important. E clar ca au fost instigati cu directie", considera Adrian Trifan.
Referindu-se la aceasta actiune, ziarul "Adevarul" din 16 martie arata ca "un numar de 600 - 900 de tarani au venit ieri in statia Faurei vrind sa dea foc garii. Cu mare greutate personalul garii a reusit sa ii calmeze pe rasculati".
Teoria muzeografului brailean, conform careia taranii nu s-au rasculat din proprie vointa, este sustinuta de aproape toti istoricii postdecembristi. Motive sa o faca aveau suficiente, insa, daca nu ar fi fost incitanti, revolta lor nu s-ar fi extins atit de mult si atit de repede si, mai important, nu s-ar fi ajuns la asemenea fapte de barbarie. E clar, nemultumirea taranilor a fost exploatata de anumite grupuri de interese, care nu aveau nimic in comun cu adevaratele probleme ale rasculatilor. Taranii au fost folositi, de saracia, neputinta lor, mizeria, umilinta si amaraciunea din satele romanesti profitindu-se fara mila in scopuri strict politice.
Iata cum explica motivele care au condus la 1907, in lucrarea sa invatatorul Popescu: "Prima improprietarire la Surdila Greci a avut loc in 1864, cind cele 57 de familii de clacasi au devenit proprietari pe locul de casa unde erau asezati din 1858, primind in cimp, dupa numarul vitelor de munca, cite 3 - 5 ha. Numai ca de la an la an, fiecare parinte a dat feciorului sau cite o fisie din pamintul sau ca acesta sa aiba unde munci si din ce trai. Neajungindu-le pamintul, se duceau tot pe mosiile boieresti unde munceau cu invoieli din ce in ce mai grele, invoieli care au dus la nemultumirea taranimii, manifestata prin miscarea din martie 1907".
"Cine are timp de cintarit fiecare act, cind toata tara e in flacari"
Dupa 16 martie, la Braila, revoltele scad si ca numar, dar si ca intensitate. Braila scapase teafara de cea mai mare nenorocire. In acelasi timp insa, rascoala ajungea in Oltenia unde, spun istoricii, a fost mult mai singeroasa decit in Moldova. In Oltenia Rascoala a avut formele cele mai dure, rezultind cei mai multi morti si raniti. Tot aici au fost sate intregi in care s-a folosit artileria, ceea ce in Moldova nu s-a intimplat.
"Sint si acum sub impresia celor petrecute la jumatatea lunii martie. Trec si azi pe dinaintea mintii mele sutele de agitatori, cari fug calari ducind din sat in sat vestea mincinoasa ca Regele a murit, ca Regina a luat puterea si ca guvernatorul cel nou va da pamint la toti cari se rascoala. Vad si acum cum cete de tarani salbaticiti darima, omoara, dau foc si siluiesc ori ce intilnesc in cale. Aud inca zanganitul trist al sabiilor, ropotul dureros al sarjelor, sgomotul infricosat al salvelor de pusti si tunuri precum si tipetul lung si dureros al celor raniti jumatate inconstienti si chiar nevinovati. (...) S-au facut abuzuri? Se poate. S-au lovit, ranit si omorit fiinte nevinovate? Se poate. Cine ar fi in stare sa masoare cu compasul fiecare pas, si cine are timp de cintarit fiecare act, cind din moment in moment toata tara e in flacari, cind pericolul unei ocupatii streine sta pe capul tutulor. (...) Poporul nostru nu este nici atit de pervers nici atit de stricat precum ni-l zugravira evenimentele nenorocite din urma. Spiritul lui este insa simplist, apucaturile lui citeodata salbatice, pecum sufletul sau este inca drept si accesibil pentru sentimentele de datorie si generozitate" - Dumitru Stanescu, revista "Scoala si biserica" editia aprilie 1907.
