E clar ca unul dintre acesti trei insi va fi viitorul premier al Romaniei, pentru ca dupa alegerile din toamna PSD, PNL sau PDL vor forma Executivul. Mai privesc o data oferta electorala si ramin cu acelasi sentiment de dezamagire. Nici unul nu este de soi. Tariceanu este omul care, ca un liberal convins ce este, a marit pensiile in cel mai pur spirit social democrat. O sa ne usture-n cur manevra asta, dar nu acum, ci in anii urmatori, in ciuda faptului ca ministrul Muncii, Paul Pacuraru, da asigurari ca sint bani pentru majorarea pensiilor. Urmatorul, Theodor Stolojan. Ca premier, a fost slabut. Nu-l vad in stare sa rupa pisica in doua, sa schimbe tactica falimentara a guvernului actual. Mai degraba il percep ca pe un continuator al ideilor vechi si proaste pe care, in cazul in care va ajunge prim ministru, le va mosteni de la Tariceanu. Iar ultimul si cel mai nepregatit dintre toti, zic eu, este Mircea Geoana. Ascultindu-i discursurile plictisitoare, zici ca nu-i adevarat. Omu' asta este superficial, lipsit de continut in mesaj si extrem de alunecos in vorbire. Promite ca nebunu' in campanie, iar faza mai nasoala este ca electoratul de la tara va pune botul la minciunile lui. Pe zi ce trece, Geoana se arata tot mai indignat atunci cind tine spiciuri. Gesticuleaza mult, ridica tonul, il coboara, rupe fraza in doua cind ea este lunga si face pauze intentionate pentru a recapta atentia publicului. Geoana vorbeste mult, dar nu spune nimic. Bine, cu exceptia inventiilor si exagerarilor vizibile de la o posta.
In concluzie, nu trebuie sa ne facem iluzii. Tara va incapea tot pe miini nesigure. Acum, vorba aia, sa speram ca poporul roman va fi macar inspirat sa aleaga raul cel mai mic. Pina atunci, sa strigam cu totii in cor: hai, Dinamo!