E vara, e cald, e perioada concediilor. Oamenii (cei care-si pot permite) fug din aglomeratia marilor orase si se indreapta catre locurile izolate, catre zonele de munte, catre orice loc ce iti poate aduce un pic de racoare. Incetul cu incetul oamenii ajung sa se intoarca spre natura, ajung sa caute simplitatea si confortul pe care il pot oferi tainele adinci, dar deosebit de folositoare ale naturii.
Ajungem sa ne intoarcem catre natura, catre trecut, cautind sa descoperim, mai bine zis, sa redescoperim simplitatea locurilor care i-au marcat si i-au determinat pe stramosii nostri sa fie oameni, sa gindeasca si sa se dezvolte intr-un anumit fel. Incet-incet ajungem sa revalorizam trecutul, sa intelegem ca valorile pe care s-a fundamentat sint foarte solide si ca noua nu ne ramine decit sa cunoastem si sa aplicam aceste valori. Vom fi astfel mult mai linistiti, mult mai asezati si de ce nu - mult mai capabili sa rezistam la vacarmul informational ce este in jurul nostru. Si zic eu, e destul de mare.
Andreea, 24 ani
Poti spune ca din punct de vedere profesional esti realizata. Ai terminat o facultate cu pretentii, ai un loc de munca de invidiat, faci un master intr-un domeniu care te pasioneaza, dar iata, ai 24 de ani, in august vei mplini 25 si nu ai pe nimeni. Nu te referi doar la faptul ca nu ai un prieten, iubit sau cum ar trebui sa-i mai spunem, dar nu poti spune ca ai un grup de prieteni, o "gasca" unde sa te poti simti bine. Ti-ai dori sa ai o viata sociala mai deosebita, ti-ai dori sa fii la fel cu cei de virsta ta, dar... Acest "dar"... te apasa foarte mult. Te deranjeaza nu doar faptul ca iti reproseaza ai tai faptul ca ai ajuns la 25 de ani si esti singura, ci faptul ca ai ajuns tu singura sa constientizezi ca esti singura. Ma intrebi cum ai putea depasi aceste inconveniente, cum sa faci sa te integrezi in grupul celor de virsta ta, cum sa-ti modifici comportamentul.
Andreea, hai sa o luam incet. Pina la aceasta virsta banuiesc ca sistemul tau de prioritati a fost altul. Bag seama ca ai pus pe primul plan realizarea profesionala si abia dupa aceea partea afectiva, realizarea ta ca om. Acum, odata ce ti-ai satisfacut cerintele profesionale, iti doresti si o realizare in planul personal, al integrarii tale ca om, ca membru al societatii. Eu zic sa ai putina rabdare. Nu poti schimba dintr-o data planul dorintelor, al prioritatilor tale. Atitia ani ai avut o anumita atitudine, ai avut anumite prioritati, lumea te-a perceput intr-un anumit fel, acum e nevoie de ceva timp pentru a realiza schimbarea. Ai cit mai multa rabdare mai ales, incearca sa lasi sa se vada pe zi ce tece cit mai mult din femeia Andreea si nu neaparat numai Andreea profesionista. Caci deocamdata, doar asta cred ca ai lasat sa se vada.
Ileana, 42 ani
S-au scurs anii, ai trecut prin multe momente tensionate in viata, ti-ai crescut copiii singura si acum iti dai seama ca ai o fata mare de 19 ani si un baiat cu patru ani mai mic. Te simti destul de aiurea cind trebuie sa suplinesti si rolul pe care ar fi trebuit sa-l joace tatal in familie. Dincolo de ispitele care se nasc pentru cea mare, domnisoara de 19 ani, simti ca si in ceea ce-l priveste pe cel mic, pe baiat, aflat la virsta adolescentei, nu esti prea pregatita. Te sperie gindul ca va trebui sa faci fata atitor noutati, recunosti ca nu esti in masura sa faci fata atitor provocari si asta te deranjeaza, te inhiba? si te face sa te simti cel putin disconfortabil. Intrebi ce atitudine ar trebui sa ai in asemenea situatie, cum sa reactionezi, la ce sa te mai astepti...
Eu as zice sa lasi lucrurile sa curga. Iata, ai crescut singura ei doi copii pina la aceasta virsta, ai avut desigur o sumedenie de ispite, impliniri si neimpliniri, dar totusi te-ai descurcat. Nu incerc sa sugerez ca iti va fi usor, ca vei trece simplu peste aceasta perioada. In general virsta pe care o au copii tai este considerata o virsta cu destule probleme, cu destule nevoi de clarificare, cu cerinte, idealuri, sperante. Asta se intimpla si in familiile in care exista si mama si tata, acolo unde rolurile sint impartite cit de cit. Cu atit mai mult, e bine sa fim constienti ca pot aparea probleme si in cazul tau. Ti-ai dovedit puterea de a trece peste ele in tot acest timp in care ti-ai crescut copiii singura. Ai un atuu in fata celorlalte familii - esti mult mai puternica, viata te-a fortat sa te intaresti, sa joci si rolul de mama si pe cel de tata in multe situatii. Dovedeste ca poti, dovedeste ca anii pe care i-ai petrecut singura te-au intarit, te-au invatat ca poti si trebuie sa fii o invingatoare. Altfel...
Ajungem sa ne intoarcem catre natura, catre trecut, cautind sa descoperim, mai bine zis, sa redescoperim simplitatea locurilor care i-au marcat si i-au determinat pe stramosii nostri sa fie oameni, sa gindeasca si sa se dezvolte intr-un anumit fel. Incet-incet ajungem sa revalorizam trecutul, sa intelegem ca valorile pe care s-a fundamentat sint foarte solide si ca noua nu ne ramine decit sa cunoastem si sa aplicam aceste valori. Vom fi astfel mult mai linistiti, mult mai asezati si de ce nu - mult mai capabili sa rezistam la vacarmul informational ce este in jurul nostru. Si zic eu, e destul de mare.
Andreea, 24 ani
Poti spune ca din punct de vedere profesional esti realizata. Ai terminat o facultate cu pretentii, ai un loc de munca de invidiat, faci un master intr-un domeniu care te pasioneaza, dar iata, ai 24 de ani, in august vei mplini 25 si nu ai pe nimeni. Nu te referi doar la faptul ca nu ai un prieten, iubit sau cum ar trebui sa-i mai spunem, dar nu poti spune ca ai un grup de prieteni, o "gasca" unde sa te poti simti bine. Ti-ai dori sa ai o viata sociala mai deosebita, ti-ai dori sa fii la fel cu cei de virsta ta, dar... Acest "dar"... te apasa foarte mult. Te deranjeaza nu doar faptul ca iti reproseaza ai tai faptul ca ai ajuns la 25 de ani si esti singura, ci faptul ca ai ajuns tu singura sa constientizezi ca esti singura. Ma intrebi cum ai putea depasi aceste inconveniente, cum sa faci sa te integrezi in grupul celor de virsta ta, cum sa-ti modifici comportamentul.
Andreea, hai sa o luam incet. Pina la aceasta virsta banuiesc ca sistemul tau de prioritati a fost altul. Bag seama ca ai pus pe primul plan realizarea profesionala si abia dupa aceea partea afectiva, realizarea ta ca om. Acum, odata ce ti-ai satisfacut cerintele profesionale, iti doresti si o realizare in planul personal, al integrarii tale ca om, ca membru al societatii. Eu zic sa ai putina rabdare. Nu poti schimba dintr-o data planul dorintelor, al prioritatilor tale. Atitia ani ai avut o anumita atitudine, ai avut anumite prioritati, lumea te-a perceput intr-un anumit fel, acum e nevoie de ceva timp pentru a realiza schimbarea. Ai cit mai multa rabdare mai ales, incearca sa lasi sa se vada pe zi ce tece cit mai mult din femeia Andreea si nu neaparat numai Andreea profesionista. Caci deocamdata, doar asta cred ca ai lasat sa se vada.
Ileana, 42 ani
S-au scurs anii, ai trecut prin multe momente tensionate in viata, ti-ai crescut copiii singura si acum iti dai seama ca ai o fata mare de 19 ani si un baiat cu patru ani mai mic. Te simti destul de aiurea cind trebuie sa suplinesti si rolul pe care ar fi trebuit sa-l joace tatal in familie. Dincolo de ispitele care se nasc pentru cea mare, domnisoara de 19 ani, simti ca si in ceea ce-l priveste pe cel mic, pe baiat, aflat la virsta adolescentei, nu esti prea pregatita. Te sperie gindul ca va trebui sa faci fata atitor noutati, recunosti ca nu esti in masura sa faci fata atitor provocari si asta te deranjeaza, te inhiba? si te face sa te simti cel putin disconfortabil. Intrebi ce atitudine ar trebui sa ai in asemenea situatie, cum sa reactionezi, la ce sa te mai astepti...
Eu as zice sa lasi lucrurile sa curga. Iata, ai crescut singura ei doi copii pina la aceasta virsta, ai avut desigur o sumedenie de ispite, impliniri si neimpliniri, dar totusi te-ai descurcat. Nu incerc sa sugerez ca iti va fi usor, ca vei trece simplu peste aceasta perioada. In general virsta pe care o au copii tai este considerata o virsta cu destule probleme, cu destule nevoi de clarificare, cu cerinte, idealuri, sperante. Asta se intimpla si in familiile in care exista si mama si tata, acolo unde rolurile sint impartite cit de cit. Cu atit mai mult, e bine sa fim constienti ca pot aparea probleme si in cazul tau. Ti-ai dovedit puterea de a trece peste ele in tot acest timp in care ti-ai crescut copiii singura. Ai un atuu in fata celorlalte familii - esti mult mai puternica, viata te-a fortat sa te intaresti, sa joci si rolul de mama si pe cel de tata in multe situatii. Dovedeste ca poti, dovedeste ca anii pe care i-ai petrecut singura te-au intarit, te-au invatat ca poti si trebuie sa fii o invingatoare. Altfel...
