Ai fi tentat sa crezi ca, fiind vara, cald, soare, concedii, oamenii nu mai au probleme, se afla intr-o euforie permanenta si sint multumiti, lipsiti de probleme si plini de sperante. Realitatea nu e chiar asta. Oamenii sint in continuare apasati de griji, plini de probleme, asteapta sa se intimple ceva bun, nici ei nu stiu ce, asteapta sa se descarce de nevoi, de griji, de ceea ce ii streseaza. Chiar daca e vara, chiar daca e o perioada de relaxare, grijile oamenilor nu si-au luat concediu, apasarile nu au intrat in vacanta.
Oamenii se vaita ca nu se intimpla ceea ce au sperat sa se intimple in vacanta, ca nu reusescsa primeasca ceea ce si-au dorit decit pentru aceasta perioada. In asteptarea a ceea ce nu pot sa defineasca, oamenii asteapta, se pregatesc pentru a primi ceva mai deosebit, ceva de care au nevoie. Si, de cele mai multe ori, aceasta asteptare nu doar ca ii chinuie, ci ajunge sa ii si exaspereze.Si atunci e nevoi sa-si clarifice si sa-si tempereze asteptarile.
Valentina, 43 ani
Esti in situatia in care ar trebui sa dai un raspuns destul de repede unei oferte de munca in strainatate. Te indoiesti de faptul ca ar trebui sa pleci numai pentru motivul ca fiica ta, Ana, este acum eleva in clasa a opta, ca anul acesta va avea primul ei examen, cel de capacitate, ca are de facut o alegere pe care nu esti convinsa ca o poate face singura etc. etc.
De partea cealalta, sotul nu mai are loc de munca stabil de cel putin doi ani, inca mai aveti rate si datorii pe la banci, parintii sint batrini si bolnavi etc. etc.
Iti e greu sa faci o alegere si vrei sa auzi si punctul meu de vedere, bazat pe cele pe care mi le-ai spus.
Stiu si eu... Se spune ca sint uneori ocazii unice, sau cum spune poporul - sint trenuri care trec o singura data in viata. De unde stii ca acesta nu este unul dintre acestea?
E-adevarat, argumentele care te tin aici sint solide si serioase, implica destula responsabilitate. Argumentele legate de viitorul tau, al familiei tale, nu crezi ca ar trebui luate in considerare?... Le pui in balanta, le vezi destul de apropiate si iti este destul de greu sa faci o alegere. Nu-ti spun doar clasicul "asculta-ti inima", ci te trimit cu gindul peste doi ani. Incearca sa te pui in situatia pe care o vei avea peste doi ani si intr-un caz si in celalalt. Fii doar tu cu Dumnezeu, cu inima ta, cu gindurile tale, cu inima ta si apoi ia o hotarire. Scrie-mi si mie ce ai ales.
Raducu, 27 ani
Ai preferat sa spui "Raducu" pentru ca asa te "alinta" toti cei apropiati. Fiind pe rind singurul copil la parinti, apoi singurul nepot al familiei, ai fost tratat tot timpul ca "ala micu". Nu te-ar fi deranjat prea tare acest aspect, daca el nu ar fi capatat aspecte superprotectoare, manifestari aproape absurde ale celor mari. Acum ai crescut si tu, ai o familie, ai o pozitie sociala, un grup de prieteni, de interese si de afaceri si te deranjeaza sa fii tratat tot timpul ca "Raducu" sau "ala micu". Te-ai straduit foarte mult sa-i dezveti de acest apelativ, fara prea multi sorti de izbinda. Ati ajuns la situatii tensionate, la permanente stari de conflict si toate, iti dai seama, de la un simplu nume. Ma intrebi daca mi se pare firesc modul cum se comporta fata de tine si mai ales cum sa scapi de acest "Raducu".
Ar fi trebuit poate sa te intrebi daca e fireasca reactia ta, daca e normal sa ajungi la acele stari de tensiune doar pentru ca ei te striga asa. Tu singur ai spus ca esti singurul copil, singurul nepot, singurul... in fine. De ce nu poti sa le intelegi si sa le accepti comportamentul din acest punct de vedere? Nu stiu daca e vorba doar de persoane in virsta (daca da, acorda-le scuza ca s-au obisnuit in timp cu acest apelativ), dar la toate poate fi vorba de faptul ca o fac din prea multa dragoste. Nu-ti vor raul si nu se gindesc in nici un caz sa te jigneasca sau sa-ti submineze autoritatea.
Eu cred ca problema e doar a ta, esti deranjat prea tare de aceasta atribuire si folosire cu obstinatie a unui nume de alint. E o obisnuinta pe care au realizat-o in timp, la o virsta mult mai frageda decit acum.
De ce nu ai tu rabdare cu ei?...
Oamenii se vaita ca nu se intimpla ceea ce au sperat sa se intimple in vacanta, ca nu reusescsa primeasca ceea ce si-au dorit decit pentru aceasta perioada. In asteptarea a ceea ce nu pot sa defineasca, oamenii asteapta, se pregatesc pentru a primi ceva mai deosebit, ceva de care au nevoie. Si, de cele mai multe ori, aceasta asteptare nu doar ca ii chinuie, ci ajunge sa ii si exaspereze.Si atunci e nevoi sa-si clarifice si sa-si tempereze asteptarile.
Valentina, 43 ani
Esti in situatia in care ar trebui sa dai un raspuns destul de repede unei oferte de munca in strainatate. Te indoiesti de faptul ca ar trebui sa pleci numai pentru motivul ca fiica ta, Ana, este acum eleva in clasa a opta, ca anul acesta va avea primul ei examen, cel de capacitate, ca are de facut o alegere pe care nu esti convinsa ca o poate face singura etc. etc.
De partea cealalta, sotul nu mai are loc de munca stabil de cel putin doi ani, inca mai aveti rate si datorii pe la banci, parintii sint batrini si bolnavi etc. etc.
Iti e greu sa faci o alegere si vrei sa auzi si punctul meu de vedere, bazat pe cele pe care mi le-ai spus.
Stiu si eu... Se spune ca sint uneori ocazii unice, sau cum spune poporul - sint trenuri care trec o singura data in viata. De unde stii ca acesta nu este unul dintre acestea?
E-adevarat, argumentele care te tin aici sint solide si serioase, implica destula responsabilitate. Argumentele legate de viitorul tau, al familiei tale, nu crezi ca ar trebui luate in considerare?... Le pui in balanta, le vezi destul de apropiate si iti este destul de greu sa faci o alegere. Nu-ti spun doar clasicul "asculta-ti inima", ci te trimit cu gindul peste doi ani. Incearca sa te pui in situatia pe care o vei avea peste doi ani si intr-un caz si in celalalt. Fii doar tu cu Dumnezeu, cu inima ta, cu gindurile tale, cu inima ta si apoi ia o hotarire. Scrie-mi si mie ce ai ales.
Raducu, 27 ani
Ai preferat sa spui "Raducu" pentru ca asa te "alinta" toti cei apropiati. Fiind pe rind singurul copil la parinti, apoi singurul nepot al familiei, ai fost tratat tot timpul ca "ala micu". Nu te-ar fi deranjat prea tare acest aspect, daca el nu ar fi capatat aspecte superprotectoare, manifestari aproape absurde ale celor mari. Acum ai crescut si tu, ai o familie, ai o pozitie sociala, un grup de prieteni, de interese si de afaceri si te deranjeaza sa fii tratat tot timpul ca "Raducu" sau "ala micu". Te-ai straduit foarte mult sa-i dezveti de acest apelativ, fara prea multi sorti de izbinda. Ati ajuns la situatii tensionate, la permanente stari de conflict si toate, iti dai seama, de la un simplu nume. Ma intrebi daca mi se pare firesc modul cum se comporta fata de tine si mai ales cum sa scapi de acest "Raducu".
Ar fi trebuit poate sa te intrebi daca e fireasca reactia ta, daca e normal sa ajungi la acele stari de tensiune doar pentru ca ei te striga asa. Tu singur ai spus ca esti singurul copil, singurul nepot, singurul... in fine. De ce nu poti sa le intelegi si sa le accepti comportamentul din acest punct de vedere? Nu stiu daca e vorba doar de persoane in virsta (daca da, acorda-le scuza ca s-au obisnuit in timp cu acest apelativ), dar la toate poate fi vorba de faptul ca o fac din prea multa dragoste. Nu-ti vor raul si nu se gindesc in nici un caz sa te jigneasca sau sa-ti submineze autoritatea.
Eu cred ca problema e doar a ta, esti deranjat prea tare de aceasta atribuire si folosire cu obstinatie a unui nume de alint. E o obisnuinta pe care au realizat-o in timp, la o virsta mult mai frageda decit acum.
De ce nu ai tu rabdare cu ei?...
