Abia acum putem spune ca au trecut sarbatorile - a fost si Pastele, a
fost si 1 Mai, gata. Teoretic ar trebui sa ne intoarcem la munca.
Fiecare ar trebui sa-si reia activitatile, sa lase deoparte atmosfera
specifica sarbatorilor, sa caute si sa gaseasca motivatia pentru a-si
continua munca. E adevarat ca ne este cam greu sa revenim acum
la vechiul ritm, au trecut peste noi atitea sarbatori, au trecut si apele,
acum sintem sub imperiul a ceea ce a fost. Ar trebui sa ne
scuturam de vechile obiceiuri si sa ne apucam de treaba. Nu mai
avem prea curind o sarbatoare care sa ne scoata din ritm.
Invatati cu sarbatorile din ce in ce mai prelungite, ni se pare acum
destul de dificil sa ne readaptam. Poate aparea acum un stres
de inadaptare, cu tot ceea ce poate implica el. Nu cred ca ar fi un
motiv bun pentru a justifica rateurile si ineficienta muncii. Ar trebui
sa lasam deoparte motivele, temeinice sau nu si sa ne apucam de
treaba. Din fericire, avem de ce sa ne apucam. Vorba celor de la
Divertis - 1 Mai este ziua internationala a celor care inca mai
muncesc, este plina de adevar.
Sa o pretuim si sa gasim loc la tot ceea ce trebuie gasit.
Florin, 32 ani
In urma unui accident ai ramas cu o pareza destul de severa. Toate eforturile medicilor si ale fizioterapeutilor n-au reusit sa te aduca la starea de dinainte de accident. Te deranjeaza nu atit starea ta fizica, cit mai ales modul in care te privesc cei din jurul tau - apropiati sau colegi de serviciu. Ai de gind sa faci ceva in sensul acesta, sa porti o discutie cu aceste persoane in care sa le spui clar ce nu iti convine. Te intrebi si ma intrebi daca nu cumva aceasta modalitate poate prea abrupta de a lamuri lucrurile nu iti va aduce necazuri si mai mari, o anumita doza de respingere din partea celorlalti. Consider ca nu trebuie sa-ti faci probleme, atit timp cit ele nu exista. Spui ca ai avut un accident destul de urit, ca in urma acestui accident ai ramas cu anumite sechele care te deranjeaza prin atitudinea pe care o au ceilalti fata de tine. Eu zic sa nu mai fii chiar atit de pornit si sa incerci sa fii tu insuti mai tolerant, sa accepti mult mai multe celor din jur. Atit timp cit ei te accepta asa cum esti, de ce nu poti si tu sa-i accepti pe ei? Te deranjeaza faptul ca ai ramas cu anumite urme? Ei si ce daca ? Atit timp cit te descurci, cit poti face fata sarcinilor de serviciu si celor sociale, unde este problema? Nu incerca sa te porti tu ca si cum ai avea o problema, evita situatii in care ai putea fi studiat pentru ca ai atras atentia asupra ta. Bucura-te de viata, bucura-te de toate cele pe care le poti face, bucura-te ca existi. Cu siguranta vei vedea ca merita.
Monica, 17 ani
Prietenul tau a plecat in armata si de vreo patru luni de zile esti singura. Nici de scoala nu iti mai este drag, nici la petrecerile gastii nu te mai poti duce, fiindca acolo sint toti cei care iti trezesc amintiri. Te intrebi si ma intrebi cum sa faci sa treci peste aceasta perioada, cum sa faci fata insistentelor diferitilor baieti din grup care iti propun sa le fii prietena.
Nu stiu, nici nu mi-ai spus ce reprezinta aceasta prietenie pentru tine. O poti defini ca pe ceva serios, de viitor sau e doar o prietenie adolescentina?... Cit de tare te-ai implicat in aceasta relatie? Cit din sufletul tau ii este dedicat acelui baiat? Ce ginduri de viitor, mai bine zis - exista cumva ginduri de viitor pentru aceasta relatie?
Sint intrebari la care ar trebui sa-ti raspunzi cit mai repede si in functie de ele sa iei o hotarire. Nu stiu prea multe despre aceasta relatie, dar imi aduc aminte o vorba din batrini, aceea ca "ochii care nu se vad se uita". Poate fi cumva si cazul vostru? Daca nu, esti pregatita sa faci fata asediului baietilor? Merita aceasta rezistenta? Sint intrebari la care doar tu ar trebui sa gasesti raspunsuri. Si cit mai urgent.
fost si 1 Mai, gata. Teoretic ar trebui sa ne intoarcem la munca.
Fiecare ar trebui sa-si reia activitatile, sa lase deoparte atmosfera
specifica sarbatorilor, sa caute si sa gaseasca motivatia pentru a-si
continua munca. E adevarat ca ne este cam greu sa revenim acum
la vechiul ritm, au trecut peste noi atitea sarbatori, au trecut si apele,
acum sintem sub imperiul a ceea ce a fost. Ar trebui sa ne
scuturam de vechile obiceiuri si sa ne apucam de treaba. Nu mai
avem prea curind o sarbatoare care sa ne scoata din ritm.
Invatati cu sarbatorile din ce in ce mai prelungite, ni se pare acum
destul de dificil sa ne readaptam. Poate aparea acum un stres
de inadaptare, cu tot ceea ce poate implica el. Nu cred ca ar fi un
motiv bun pentru a justifica rateurile si ineficienta muncii. Ar trebui
sa lasam deoparte motivele, temeinice sau nu si sa ne apucam de
treaba. Din fericire, avem de ce sa ne apucam. Vorba celor de la
Divertis - 1 Mai este ziua internationala a celor care inca mai
muncesc, este plina de adevar.
Sa o pretuim si sa gasim loc la tot ceea ce trebuie gasit.
Florin, 32 ani
In urma unui accident ai ramas cu o pareza destul de severa. Toate eforturile medicilor si ale fizioterapeutilor n-au reusit sa te aduca la starea de dinainte de accident. Te deranjeaza nu atit starea ta fizica, cit mai ales modul in care te privesc cei din jurul tau - apropiati sau colegi de serviciu. Ai de gind sa faci ceva in sensul acesta, sa porti o discutie cu aceste persoane in care sa le spui clar ce nu iti convine. Te intrebi si ma intrebi daca nu cumva aceasta modalitate poate prea abrupta de a lamuri lucrurile nu iti va aduce necazuri si mai mari, o anumita doza de respingere din partea celorlalti. Consider ca nu trebuie sa-ti faci probleme, atit timp cit ele nu exista. Spui ca ai avut un accident destul de urit, ca in urma acestui accident ai ramas cu anumite sechele care te deranjeaza prin atitudinea pe care o au ceilalti fata de tine. Eu zic sa nu mai fii chiar atit de pornit si sa incerci sa fii tu insuti mai tolerant, sa accepti mult mai multe celor din jur. Atit timp cit ei te accepta asa cum esti, de ce nu poti si tu sa-i accepti pe ei? Te deranjeaza faptul ca ai ramas cu anumite urme? Ei si ce daca ? Atit timp cit te descurci, cit poti face fata sarcinilor de serviciu si celor sociale, unde este problema? Nu incerca sa te porti tu ca si cum ai avea o problema, evita situatii in care ai putea fi studiat pentru ca ai atras atentia asupra ta. Bucura-te de viata, bucura-te de toate cele pe care le poti face, bucura-te ca existi. Cu siguranta vei vedea ca merita.
Monica, 17 ani
Prietenul tau a plecat in armata si de vreo patru luni de zile esti singura. Nici de scoala nu iti mai este drag, nici la petrecerile gastii nu te mai poti duce, fiindca acolo sint toti cei care iti trezesc amintiri. Te intrebi si ma intrebi cum sa faci sa treci peste aceasta perioada, cum sa faci fata insistentelor diferitilor baieti din grup care iti propun sa le fii prietena.
Nu stiu, nici nu mi-ai spus ce reprezinta aceasta prietenie pentru tine. O poti defini ca pe ceva serios, de viitor sau e doar o prietenie adolescentina?... Cit de tare te-ai implicat in aceasta relatie? Cit din sufletul tau ii este dedicat acelui baiat? Ce ginduri de viitor, mai bine zis - exista cumva ginduri de viitor pentru aceasta relatie?
Sint intrebari la care ar trebui sa-ti raspunzi cit mai repede si in functie de ele sa iei o hotarire. Nu stiu prea multe despre aceasta relatie, dar imi aduc aminte o vorba din batrini, aceea ca "ochii care nu se vad se uita". Poate fi cumva si cazul vostru? Daca nu, esti pregatita sa faci fata asediului baietilor? Merita aceasta rezistenta? Sint intrebari la care doar tu ar trebui sa gasesti raspunsuri. Si cit mai urgent.
