George, 39 ani
Mult dintre visele tale referitoare la casatorie s-au cam spulberat. Ti-ai dorit sa ai o casatorie frumoasa, sa ai cel putin trei copii, sa locuiti undeva in apropierea orasului, sa... Se pare nu este deloc asa, ca in stilul in care merge casnicia ta nu ai nici un motiv sa te gindesti ca s-ar putea vreodata indeplini un asemenea fel de vis. Sotia ta este acaparata de profesie si refuza cu tarie sa aveti nu trei copii, nici macar unul. Ma intrebi cine e vinovat de situatia asta si cum vad eu iesirea din ea, ce ar trebui sa faci tu pentru a schimba cu ceva situatia.
Mi-ai vorbit de fermitatea cu care sotia ta refuza ideea de a avea macar un copil. Sint convins ca ai folosit toate argumentele pe care le-ai avut la dispozitie pentru a o face sa se razgindeasca. Sint convins ca dorinta ta e foarte mare si ca ai ajuns la disperare in aceste eforturi ale tale. Nu stiu daca cineva este vinovat de aceasta situatie, nu stiu daca se pot da din afara sfaturi in asemenea cazuri. Ar trebui poate sa te gindsti sa raspunzi la o singura intrebare - cit de bine ati reusit sa va cunoasteti inainte de casatorie si mai ales cit de bine ati reusit sa va cunoasteti pina in clipa de fata. Se pare ca fiecare are propriul sistem de valori, ca sinteti structurati in moduri diferite, ca aveti idealuri diferite, ca aveti perceptii diferite asupra a ceea ce inseamna valoare in viata. Cred ca singurul lucru posibil acum, in situatia de fata, ar fi acela de a incerca sa va intelegeti unul pe celalalt, de a incerca sa armonizati pe cit posibil modul diferit de a percepe realitatea. Se pare ca nu aveti modalitati comune de perceptie a realitatii, a ceea ce e prioritar in aceasta realitate, dar chiar asa fiind, nu inseamna ca totul a esuat. Ramine sa descoperiti totusi un set de valori comune, de fapt acel set care v-a facut sa va apropiati intr-un fel si sa vedeti cum puteti sa va apropiati, sa va armonizati.
Intr-adevar, tu vrei copii - sotia nu.
Nu (mai) gasiti totusi nici un punct comun?...
Victorita, 27 ani
Ai refuzat cu tarie sa te casatoresti, spunind ca ce este al tau e pus deoparte si nu-ti faci griji. Ai neglijat grijile pe care toti cei din jurul tau si le faceau pentru tine, incercind sa-i linistesti, aratindu-le ca atunci cind va veni timpul prestabilit te vei casatori.
Se pare insa ca acum tu esti cea care a intrat un pic in panica, tot ti se pare ca timpul trece prea repede, ca vei ramine singura, ca... Ajungi sa le dai dreptate celor care iti purtau de grija pina acum. Ma intrebi ce atitudine ar trebui sa adopti tu intr-o asemenea situatie, cum sa faci pentru a-ti fi bine, pentru a te impaca cu propria ta constiinta si cu cei din jur.
Si eu consider ca principala problema este sa te impaci cu constiinta ta, cu problemele pe care ea ti le ridica.
Ai implinit o virsta, ai 27 de ani. Ai un anumit mod de a percepe lumea, cu anumite standarde, cu anumite pretentii... Nu e obligatoriu ca aceste standarde sa-si gaseasca un corespondent in realitate. Nu stiu cit de inalte sint aceste standarde, dar cred ca ar trebui sa fie cit mai realiste, cit mai apropiate de realitate. Nu vrei sa cobori aceste standarde, dar cred ca cel mai bine ar fi sa te adaptezi realitatii. E adevarat ca la virsta pe care o ai, un ochi critic e binevenit, dar ar trebui sa ai grija ca acest ochi sa nu devina prea exigent, exagerat de exigent. Altfel, ai toate sansele sa ramii singura.