Despre mass-media si televiziune in particular s-a mai vorbit. Ce nu s-a facut insa e o analiza sistematica a circului mediatic. Si pentru ca este un spectacol intr-adevar complex, isi merita pe deplin (tele)spectatorii. Ceea ce nu merita insa spectatorii este erodarea simtului estetic si cultural, prin torturarea progresiva a neuronilor audientei. Astfel, asistam la un joc colectiv (meci de fotbal, daca preferati) in care minciuna fandeaza, ipocrizia paseaza, prostia suteaza, iar violenta da cu capul si inscrie. Cei care maninca bataie de fiecare data sintem insa noi, consumatorii de televiziune. Efecte: citeva celule nervoase in minus, ochi cit ceapa, guri cascate ostentativ si, eventual, plombe cazute.
In ilustrarea pe micile ecrane a fenomenului politic nu ma amestec. Dar pot spune ca privesc cu groaza momentul cind, in calitate de cetatean responsabil ce sint, va trebui sa ma prezint la vot. Asta va insemna ca voi fi nevoita sa ma informez, sa ascult indignata, promisiuni electorale de tot felul ce imi vor face impresia ca politica este o mare ciorba. O ciorba de burta, fiindca este foarte complicata si mult prea gretoasa pentru gustul meu.
Programele informative s-au devalorizat si ele. Stirile se confunda cu birfa, iar jurnalul cu filmele de groaza. Ce fel de profesionalism mai e si acesta, daca atragi interesul publicului numai cu scene morbide, declaratii exagerate si scenarii din domeniul posibilului, eventualului sau stiintifico-fantasticului?
Nu se poate sa uitam nici de emisiunile de divertisment, care abunda in pedagogi de snobism, prostie si fite impachetate cu bling-blinguri si sclipici - etalate cu scopul precis de a-ti afecta retina si sistemul de valori morale. Naive, tinerele telespectatoare vor invata ca dieta e sanatoasa atita timp cit nu lesini de foame de mai mult de trei ori pe zi si ca accesorizarea corecta e o chestiune de viata si de moarte (pentru ca, literalmente, poti rani pe cineva daca porti un inel contondent, spre exemplu!).
Culmea iritarii si a enervarii o poti atinge insa numai urmarind un calup publicitar. Merita totusi efortul, pentru ca altfel poti rata sansa vietii tale de a cistiga marele premiu: un Logan. Pentru absolut orice produs cumparat (suc, mezeluri, reviste, detergent) si indiferent de campania promovata (de vara, toamna, iarna sau orice combinatie a acestora), simbolul national cu care este insemnat cistigatorul e Loganul. Aflat sub tentatia acestei mari oportunitati, publicul invata o adevarata filosofie de viata: de ce sa muncesti, cind poti sa intinzi mina?
Cam asta ar fi cu circul mediatic. Si inainte sa ma intrebati de ce nu am mentionat si de partile pozitive, va spun cu regret ca sint prea putine ca sa fie cu adevarat sesizabile. Televiziunea e "zeama-lunga", ca sa fac din nou o referire culinara, in speranta ca va veti scirbi definitiv de Supa TV pe care o serviti zilnic.
In ilustrarea pe micile ecrane a fenomenului politic nu ma amestec. Dar pot spune ca privesc cu groaza momentul cind, in calitate de cetatean responsabil ce sint, va trebui sa ma prezint la vot. Asta va insemna ca voi fi nevoita sa ma informez, sa ascult indignata, promisiuni electorale de tot felul ce imi vor face impresia ca politica este o mare ciorba. O ciorba de burta, fiindca este foarte complicata si mult prea gretoasa pentru gustul meu.
Programele informative s-au devalorizat si ele. Stirile se confunda cu birfa, iar jurnalul cu filmele de groaza. Ce fel de profesionalism mai e si acesta, daca atragi interesul publicului numai cu scene morbide, declaratii exagerate si scenarii din domeniul posibilului, eventualului sau stiintifico-fantasticului?
Nu se poate sa uitam nici de emisiunile de divertisment, care abunda in pedagogi de snobism, prostie si fite impachetate cu bling-blinguri si sclipici - etalate cu scopul precis de a-ti afecta retina si sistemul de valori morale. Naive, tinerele telespectatoare vor invata ca dieta e sanatoasa atita timp cit nu lesini de foame de mai mult de trei ori pe zi si ca accesorizarea corecta e o chestiune de viata si de moarte (pentru ca, literalmente, poti rani pe cineva daca porti un inel contondent, spre exemplu!).
Culmea iritarii si a enervarii o poti atinge insa numai urmarind un calup publicitar. Merita totusi efortul, pentru ca altfel poti rata sansa vietii tale de a cistiga marele premiu: un Logan. Pentru absolut orice produs cumparat (suc, mezeluri, reviste, detergent) si indiferent de campania promovata (de vara, toamna, iarna sau orice combinatie a acestora), simbolul national cu care este insemnat cistigatorul e Loganul. Aflat sub tentatia acestei mari oportunitati, publicul invata o adevarata filosofie de viata: de ce sa muncesti, cind poti sa intinzi mina?
Cam asta ar fi cu circul mediatic. Si inainte sa ma intrebati de ce nu am mentionat si de partile pozitive, va spun cu regret ca sint prea putine ca sa fie cu adevarat sesizabile. Televiziunea e "zeama-lunga", ca sa fac din nou o referire culinara, in speranta ca va veti scirbi definitiv de Supa TV pe care o serviti zilnic.
