Am trecut din nou prin clipe de cosmar. In ultimele doua saptamini, iadul a fost in Maramures si Moldova. Ploile abundente si furtunile puternice au distrus sate intregi, mii de hectare de culturi agricole au disparut sub ape. Viiturile si alunecarile de teren au darimat case, poduri, au surpat sosele si au ucis oameni. Apocalipsa nu mai e doar o poveste biblica. Unii au trait-o. Altii au vazut-o doar la televizor, dar se tem cumplit ca oricind urgia ii poate ajunge.
Si, totusi, ceea ce s-a intimplat anul acesta nu ar trebui sa ne suprinda foarte mult. De vreo 4 ani, Romania parca a intrat in zodia inundatiilor. In ultimii 4 ani, una cite una, regiunile tarii au cazut prada furiei naturii, fiecare prapad fiind pus pe seama schimbarilor climatice. Foeni, Vadu Rosca, Nanesti, Cosmesti, Rast, pina acum 2, 3, 4 ani localitati aproape nestiute de nimeni, dintr-o data au devenit cunoscute in intreaga Europa, ca "victime" ale naturii dezlantuite. Dupa atitea pierderi, ne-am invatat, cumva, lectia? Nici pe departe. Caci daca am fi invatat-o, poate am fi evitat catastrofele de la Voronet si Costinesti, de acum un an si pe cele de anul acesta, de pe Valea Vaserului sau de la Moldovita, Sucevita, Putna si multe alte zone recunoscute pentru frumusetea peisajului, pentru incarcatura spirituala, pentru importanta turistica. Da, poate am invatat cite ceva, in sensul ca populatia a raspuns mai prompt de data aceasta ordinelor de evacuare, ca echipele de interventie au fost mai bine dotate, s-au organizat mai repede, s-a gestionat mai bine criza. Dar cam atit. Preventia si masurile concrete, daca nu de eliminare a pericolului macar de atenuare a socului, au ramas strict la nivel declarativ. Nu credeti? Pai, hai sa exemplificam. In ultimii 3, 4 ani, cite albii de riuri au fost decolmatate, cite lucrari menite sa retina si sa intirzie scurgerea apelor de pe versanti, din torentele care se formeaza ca urmare a ploilor abundente, au fost efectuate, cite diguri au fost reabilitate si suprainaltate, cite hectare de padure au fost plantate, cite locuinte din zonele inundabile au fost stramutate, cite canale de desecare, de scurgere sau de evacuare a apelor au fost curatate? Cite? Extrem de putine. A fost inasprita cumva legislatia pentru taierea abuziva a padurilor, pentru exploatarea irationala a pietrisului din albiile riurilor, pentru aruncarea deseurilor in canale, riuri etc? Nicidecum. Ba, din contra. Iar pentru a apara interesele unor baieti destepti, guvernantii, desi constientizeaza pericolul, tac milc si inchid ochii. Ca doar, de, romanul e credincios si inghite atunci cind ii spui printre lacrimi ca din fata urgiei nu poti fugi, de minia lui Dumnezeu nu te poti ascunde. Dar, oare ce treaba are Dumnezeu cu zecile de versanti defrisati, lasati golasi in fata vintului si ploii, ce are cu nesimtirea unor semeni care isi arunca toata mizeria in piriul ce trece prin spatele sau fata portii, ce are cu nepasarea autoritatilor si indolenta celor ce ne gestioneaza bugetele si care niciodata pentru lucrurile cu adevarat importante, care ii privesc pe cei "prosti, da' multi" nu gasesc resurse financiare?
O fi si asa, Dumnezeu ne loveste. Dar nici noi nu miscam un deget sa param lovitura. O fi si asa, natura dezlantuita e greu de stapinit. Dar nici noi nu facem nimic sa-i vindecam ranile. Asa o fi, planeta se razbuna. Dar nici noua nu ne intra in cap, o data pentru totdeauna, ca razbunarea naturii nu ar putea fi atit de naprasnica, daca am respecta citeva reguli elementare de buna convietuire si bun simt.
Si, totusi, ceea ce s-a intimplat anul acesta nu ar trebui sa ne suprinda foarte mult. De vreo 4 ani, Romania parca a intrat in zodia inundatiilor. In ultimii 4 ani, una cite una, regiunile tarii au cazut prada furiei naturii, fiecare prapad fiind pus pe seama schimbarilor climatice. Foeni, Vadu Rosca, Nanesti, Cosmesti, Rast, pina acum 2, 3, 4 ani localitati aproape nestiute de nimeni, dintr-o data au devenit cunoscute in intreaga Europa, ca "victime" ale naturii dezlantuite. Dupa atitea pierderi, ne-am invatat, cumva, lectia? Nici pe departe. Caci daca am fi invatat-o, poate am fi evitat catastrofele de la Voronet si Costinesti, de acum un an si pe cele de anul acesta, de pe Valea Vaserului sau de la Moldovita, Sucevita, Putna si multe alte zone recunoscute pentru frumusetea peisajului, pentru incarcatura spirituala, pentru importanta turistica. Da, poate am invatat cite ceva, in sensul ca populatia a raspuns mai prompt de data aceasta ordinelor de evacuare, ca echipele de interventie au fost mai bine dotate, s-au organizat mai repede, s-a gestionat mai bine criza. Dar cam atit. Preventia si masurile concrete, daca nu de eliminare a pericolului macar de atenuare a socului, au ramas strict la nivel declarativ. Nu credeti? Pai, hai sa exemplificam. In ultimii 3, 4 ani, cite albii de riuri au fost decolmatate, cite lucrari menite sa retina si sa intirzie scurgerea apelor de pe versanti, din torentele care se formeaza ca urmare a ploilor abundente, au fost efectuate, cite diguri au fost reabilitate si suprainaltate, cite hectare de padure au fost plantate, cite locuinte din zonele inundabile au fost stramutate, cite canale de desecare, de scurgere sau de evacuare a apelor au fost curatate? Cite? Extrem de putine. A fost inasprita cumva legislatia pentru taierea abuziva a padurilor, pentru exploatarea irationala a pietrisului din albiile riurilor, pentru aruncarea deseurilor in canale, riuri etc? Nicidecum. Ba, din contra. Iar pentru a apara interesele unor baieti destepti, guvernantii, desi constientizeaza pericolul, tac milc si inchid ochii. Ca doar, de, romanul e credincios si inghite atunci cind ii spui printre lacrimi ca din fata urgiei nu poti fugi, de minia lui Dumnezeu nu te poti ascunde. Dar, oare ce treaba are Dumnezeu cu zecile de versanti defrisati, lasati golasi in fata vintului si ploii, ce are cu nesimtirea unor semeni care isi arunca toata mizeria in piriul ce trece prin spatele sau fata portii, ce are cu nepasarea autoritatilor si indolenta celor ce ne gestioneaza bugetele si care niciodata pentru lucrurile cu adevarat importante, care ii privesc pe cei "prosti, da' multi" nu gasesc resurse financiare?
O fi si asa, Dumnezeu ne loveste. Dar nici noi nu miscam un deget sa param lovitura. O fi si asa, natura dezlantuita e greu de stapinit. Dar nici noi nu facem nimic sa-i vindecam ranile. Asa o fi, planeta se razbuna. Dar nici noua nu ne intra in cap, o data pentru totdeauna, ca razbunarea naturii nu ar putea fi atit de naprasnica, daca am respecta citeva reguli elementare de buna convietuire si bun simt.
