• pe bulevarde şi prin parcuri se găsesc numeroase opere de artă ascunse prin tufişuri sau prin spatele unor copaci netoaletaţi • unele au fost vandalizate, altele zac, pur şi simplu, în uitare
Nu putem spune că ducem lipsă de statui în parcurile şi pe bulevardele Brăilei. Cel mai elocvent şi de toată lauda exemplu fiind, de câţiva ani, bulevardul Independenţei, cu ale sale ultime creaţii din cadrul Simpozionului de Sculptură Nicăpetre 2016 – unde un rol determinant l-a avut Muzeul de Istorie “Carol I” din Brăila. Evident, au contribuit la acest succes şi autorităţile municipale şi judeţene, oameni de artă şi cultură etc. Iar nu în ultimul rând sculptorii! Să nu uităm apoi de excepţionalele sculpturi în lemn şi piatră din incinta Centrului Cultural “Nică Petre”.
Şi fiindcă tot afirmăm că “Brăila este oraş turistic”, să vedem şi inadvertenţele care derutează deopotrivă brăilenii şi pe cine tranzitează urbea. De exemplu, statuile din anii '50, '60 şi chiar ale primei tabere de sculptură DONARIS 81 – Brăila, de pe faleză, au ajuns să fie fără plăcuţe indicatoare (măcar privind autorul şi denumirea lucrării); unele statui s-au deteriorat în timp ori au fost vandalizate ( de exemplu “Stegarii (descăpăţânaţi)” din Piaţa H. Botev); altele sunt cu plăcuţele din bronz smulse; soclurile deteriorate etc. În Parcul Monument, ceea ce s-a realizat tot în anii '80, sculpturile (anonime şi ele) sunt rostogolite precum “trovanţii” de amatorii de table şi băutorii de bere, pe principiul “arta pentru popor”.
Cel mai deranjant aspect este cel al statuii lui I.C.Frimu, de lângă fostul Club “Progresul”(pe cine să mai reprezinte Frimu, când s-a terminat cu clasa muncitoare!); şi cea de la intersecţia Independenţei cu Şcolilor – ambele statui fiind total obturate de vegetaţia şi arbuştii, copacii din jurul lor. Culmea este că respectivele statui pot fi descoperite doar ocolind vegetaţia (ca într-un concurs de orientare turistică), pentru a le vedea numai …spatele. Aşa e când nu ne asumăm istoria, cu bune şi rele, şi când, pentru imagine, s-a găsit “formula” plantării de arbuşti, acum vreo 10 ani, lângă statuia de la Şcolilor. O istorie repetată, cu gafa celor doi brazi, care din anii '60 au ajuns să depăşească serios înălţimea ceasului din Piaţa Traian – luându-i acestuia din ţinuta sa zveltă şi impunătoare.
În altă ordine de idei, atrag atenţia în mod plăcut, busturile şi statuile din bronz din Grădina Publică şi bulevardele Cuza şi Independenţei; Ecaterina Teodoroiu, după mai multe “domicilii” şi-a găsit definitiv locul lângă Primărie; Caporalul Muşat este bine conservat, iar grupul statuar din Piaţa Traian este emblematic pentru Brăila. Avem busturi de mare valoare artistică şi în cimitire, case memoriale sau şcoli. La “inadvertenţe” putem trece şi faptul că prima serie dintre sculpturile realizate în 2016 au fost “teleportate” tot pe bulevardul Independenţei, direct pe pământ, fără soclu, şi întărite pe alocuri cu pene din lemn.
Aşadar, este loc de mai bine, inclusiv pentru informare/documentare, prin panouri (pe faleză, şi nu numai); ba chiar realizarea de pliante turistice, broşuri etc - pentru publicul larg; iubitor al tradiţiilor, artei şi istoriei Brăilei.
