Din comunicările oficiale reiese că poluarea masivă a Dunării cu metale grele, survenită în urma catastrofei ecologice din Ungaria, încă nu se face simţită pe sectorul românesc al fluviului. Ecologiştii acuză, însă, autorităţile că încearcă să ascundă gravitatea reală a situaţiei. "Populaţiei i se spune că analizele apei sunt în parametri normali, în timp ce sute de tone de metale grele au ajuns în Dunăre şi se dispersează în lanţul trofic, ameninţând să afecteze sănătatea oamenilor", declară Dan Păun, preşedintele organizaţiei non-guvenamentale de mediu GREEN Brăila.
Ieri, autorităţile brăilene se declarau mulţumite de felul cum evoluează situaţia: "La intrarea fluviului pe teritoriul României se fac analize în continuare şi nu există depăşiri nici în ceea ce priveşte Ph-ul apei şi nici în privinţa concentraţiei de metale grele. Unda de poluare nu a ajuns, aşadar, pe teritoriul ţării noastre. Cu toate acestea, situaţia se monitorizează şi la nivel local. Compania de Utilităţi Publice «Dunărea» ia probe la prizele de apă, iar Direcţia de Sănătate Publică analizează apa care este livrată populaţiei, prin reţeaua publică de alimentare. Atât compania «Dunărea» cât şi DSP confirmă faptul că nu a apărut nicio modificare a indicilor de calitate. Oricum, noi convocăm zilnic Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, pentru centralizarea tuturor informaţiilor şi adoptarea unor măsuri rapide, în caz că se confirmă că poluarea a ajuns în zona Brăilei", ne-a declarat, ieri după-amiază, prefectul Dumitru Popa.
Această relaxare a autorităţilor este privită cu neîncredere de către ecologişti. "Se încearcă muşamalizarea stării reale de fapt, pentru a se masca lipsa de competenţă şi de implicare a factorilor de răspundere", consideră preşedintele GREEN Brăila. Dan Păun spune că afirmaţiile potrivit cărora încă nu au apărut semne de poluare a fluviului ar putea fi credibile doar dacă ar exista buletine de analize emise de instituţii independente. "Să ne amintim că autorităţile ungare au ştiut din prima clipă compoziţia şlamului deversat, însă nu au spus nimic până când organizaţia «Greenpeace» nu a făcut publice rezultatele analizelor efectuate în Austria. La fel se procedează şi la noi: ni se spune că este totul în regulă, doar în baza analizelor făcute în laboratoare controlate de stat", declară Păun.
"Efectele vor apărea în următorii ani"
Reprezentantul organizaţiei GREEN este circumspect şi în ceea ce priveşte autorităţile de pe plan local, pe care le acuză că tolerează de ani de zile poluarea Dunării cu dejecţii provenite de la ferme de creştere a porcilor sau că nu fac nimic pentru lămurirea situaţiei depozitului de deşeuri chimice al fostului Combinat de la Chiscani. "Dacă asta este atitudinea generală legată de problemele de mediu, de ce am crede că există suficientă implicare în rezolvarea actualei situaţii, care are un foarte ridicat grad de pericol asupra sănătăţii populaţiei?! Se ştie că metalele grele se sedimentează în mâl, într-o primă fază, apoi sunt dislocate şi transportate de apa fluviului. Efectele or să apară în anii următori, dacă se vor face irigaţii cu apă de Dunăre. Elemente chimice extrem de toxice, cancerigene, cum ar fi arseniu, crom, mercur, vor ajunge în plante, iar de aici pe masa brăilenilor", spune preşedintele ONG-ului GREEN Brăila. Acesta declară că măsurile anunţate de autorităţi, cum ar fi sistarea, pentru doar câteva zile, a alimentării populaţiei cu apă din Dunăre, nu vor fi suficiente. "Metalele grele nu dispar de azi pe mâine şi nici nu pot fi neutralizate eficient. Din moment ce zeci, poate chiar sute de tone de astfel de elemente au ajuns în fluviu, ar trebui căutate surse alternative de alimentare cu apă pentru Brăila. De exemplu, s-ar putea relua alimentarea cu apă adusă din Vrancea sau s-ar putea trece la alimentarea din foraje de mare adâncime. De asemenea, irigaţiile ar trebui făcute cu apă din Siret, despre care se ştie că este cel mai curat râu din România", propune Dan Păun. Soluţiile avansate de acesta ar putea feri populaţia pe termen lung de apa poluată a Dunării, însă implementarea lor solicită costuri financiare uriaşe, ceea ce le face puţin probabil de aplicat. De exemplu, Brăila a renunţat, în urmă cu câţiva ani, la apa de Vrancea, tocmai din cauza costului prea mare implicat de această soluţie.
