Uniunea Europeana nu este un superstat-natiune, nici ceva ce ar putea deveni un astfel de stat. Nu reprezinta
nici o forma de federalism. Este greu de precizat, in termeni politici traditionali precisi, tocmai pentru ca este vorba despre un experiment
nou, o incercare de a dezvolta structuri guvernamentale diferite fata de cele existente inainte. De aceea, se confrunta cu multe dificultati.
Este cunoscut si recunoscut deficitul de democratie al structurilor Uniunii Europene, fiind in mare masura creatia elitelor politice
europene. De asemenea Comisia europeana este criticata deoarece este greoaie si birocratica. Parlamentului European ii lipseste capacitatea
de a influenta iar in majoritatea statelor Uniunii, alegatorii manifesta un interes din ce in ce mai scazut pentru alegerile europene. Ceea
ce cu siguranta, toti observatorii recunosc, Uniunea nu a fost construita impotriva dorintelor majoritatii cetatenilor Uniunii. Acestia au
solicitat o mai mare transparenta a deciziilor, eliminarea coruptiei, relaxarea ierarhiilor birocratice, delegarea unora dintre puterile
concentrate acum la Bruxelles, alegeri libere pentru functiile importante de conducere ale Uniunii. O problema noua pe agenda Uniunii este
insasi ideea de Uniune, de lume a viitorului, pe care o construim astazi. Idee generoasa in jurul careia sa se coaguleze fortele politice,
care sa inspire generatiile tinere, sa conduca la un nou spirit, spiritul european! Pentru generatiile de altadata, Europa unita era ideea
mobilizatoare. Neimplinirile economice, somajul, accentuarea violentelor, unele intolerante etc “joaca” impotriva integrarii europene. Cu
siguranta, euro-optimistii vor argumenta prin faptul ca insasi existenta criticii, presupune democratie reala, iar nemultumiti exista
dintotdeauna. In ce priveste integrarea, nimeni nu isi propune egalizarea si standardizarea mintilor, limbajului cetatenilor europeni, deviza
Consiliului Europei fiind “Diferiti, dar egali”! Pentru generatia actuala Europa unita exista deja, in fapt, dar ea nu mai este o prioritate.
Steagul albastru cu stelutele sale aurii dispuse in cerc, simbolizeaza idealul de perfectiune, completare si unitate pe care si l-au propus
popoarele Europei, de-abia iesite dintr-un razboi atroce. Un inceput al unui vis frumos. Treptat, stelutele s-au multiplicat, ajungand in
prezent la numarul de 12. Indiferent de cate state vor mai adera la Uniune, numarul stelutelor de pe steag va ramane, totusi, 12!
In timp
ce Uniunea Europeana pare mai degraba orientata catre sine, catre problemele interne legate de aprofundarea reformelor si a schimbarilor de
structura, noii veniti, in special cei de abia iesiti de sub rosia si greoaia cuvertura sovietica, privesc cu entuziasm spre Europa, convinsi
ca investitorii straini, Europa, America, piata libera, vor pune la punct lucrurile la ei acasa. Aceasta speranta este sustinuta si chiar
amplificata de liderii politici locali, care astfel, isi construiesc o platforma electorala pe care isi asigura alegerea! Din pacate,
realitatea nu corespunde, in majoritatea cazurilor, cu dorinta noastra! Desigur, dorintele si promisiunile liderilor politici nu sunt lipsite
de temei, si cu siguranta nu le putem acuza ca ar fi nerespectabile. Sa nu uitam insa ca nu numai comunismul a esuat. Marx, Engels sau Lenin
au murit, dar nici altii nu se simt mai bine. Exista locuri in care se construieste capitalismul fara ca situatia sa fie prea grozava. Luati
exemple de unde doriti! Si din nou, este adevarat ca exista locuri in care reusitele sunt remarcabile, iar reusitele sunt cele care dau
speranta, dar ele nu tin loc de remediu!
nici o forma de federalism. Este greu de precizat, in termeni politici traditionali precisi, tocmai pentru ca este vorba despre un experiment
nou, o incercare de a dezvolta structuri guvernamentale diferite fata de cele existente inainte. De aceea, se confrunta cu multe dificultati.
Este cunoscut si recunoscut deficitul de democratie al structurilor Uniunii Europene, fiind in mare masura creatia elitelor politice
europene. De asemenea Comisia europeana este criticata deoarece este greoaie si birocratica. Parlamentului European ii lipseste capacitatea
de a influenta iar in majoritatea statelor Uniunii, alegatorii manifesta un interes din ce in ce mai scazut pentru alegerile europene. Ceea
ce cu siguranta, toti observatorii recunosc, Uniunea nu a fost construita impotriva dorintelor majoritatii cetatenilor Uniunii. Acestia au
solicitat o mai mare transparenta a deciziilor, eliminarea coruptiei, relaxarea ierarhiilor birocratice, delegarea unora dintre puterile
concentrate acum la Bruxelles, alegeri libere pentru functiile importante de conducere ale Uniunii. O problema noua pe agenda Uniunii este
insasi ideea de Uniune, de lume a viitorului, pe care o construim astazi. Idee generoasa in jurul careia sa se coaguleze fortele politice,
care sa inspire generatiile tinere, sa conduca la un nou spirit, spiritul european! Pentru generatiile de altadata, Europa unita era ideea
mobilizatoare. Neimplinirile economice, somajul, accentuarea violentelor, unele intolerante etc “joaca” impotriva integrarii europene. Cu
siguranta, euro-optimistii vor argumenta prin faptul ca insasi existenta criticii, presupune democratie reala, iar nemultumiti exista
dintotdeauna. In ce priveste integrarea, nimeni nu isi propune egalizarea si standardizarea mintilor, limbajului cetatenilor europeni, deviza
Consiliului Europei fiind “Diferiti, dar egali”! Pentru generatia actuala Europa unita exista deja, in fapt, dar ea nu mai este o prioritate.
Steagul albastru cu stelutele sale aurii dispuse in cerc, simbolizeaza idealul de perfectiune, completare si unitate pe care si l-au propus
popoarele Europei, de-abia iesite dintr-un razboi atroce. Un inceput al unui vis frumos. Treptat, stelutele s-au multiplicat, ajungand in
prezent la numarul de 12. Indiferent de cate state vor mai adera la Uniune, numarul stelutelor de pe steag va ramane, totusi, 12!
In timp
ce Uniunea Europeana pare mai degraba orientata catre sine, catre problemele interne legate de aprofundarea reformelor si a schimbarilor de
structura, noii veniti, in special cei de abia iesiti de sub rosia si greoaia cuvertura sovietica, privesc cu entuziasm spre Europa, convinsi
ca investitorii straini, Europa, America, piata libera, vor pune la punct lucrurile la ei acasa. Aceasta speranta este sustinuta si chiar
amplificata de liderii politici locali, care astfel, isi construiesc o platforma electorala pe care isi asigura alegerea! Din pacate,
realitatea nu corespunde, in majoritatea cazurilor, cu dorinta noastra! Desigur, dorintele si promisiunile liderilor politici nu sunt lipsite
de temei, si cu siguranta nu le putem acuza ca ar fi nerespectabile. Sa nu uitam insa ca nu numai comunismul a esuat. Marx, Engels sau Lenin
au murit, dar nici altii nu se simt mai bine. Exista locuri in care se construieste capitalismul fara ca situatia sa fie prea grozava. Luati
exemple de unde doriti! Si din nou, este adevarat ca exista locuri in care reusitele sunt remarcabile, iar reusitele sunt cele care dau
speranta, dar ele nu tin loc de remediu!
