Serghie şi Vah au trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.H.). Deşi tineri, li s-au dat funcţii înalte în Şcoala Centiliilor: Serghie a fost “primicer” (primicer era acela al cărui nume era scris primul pe lista conducătorilor, persoană marcantă) iar Vah a fost “secundicer” (secundicer era al doilea într-o castă).
Întemeiată pe vremea lui Diocleţian, Şcoala Centiliilor a format unităţi de elită ale armatei romane, care îndeplineau numai ordinele împăratului şi care funcţionau ca şi corp de instruire a ofiţerilor romani. Mai târziu, aceste unităţi de elită au fost transformate în gardă imperială.
Serghie şi Vah erau creştini dar în ascuns, pentru că împăratul îi persecuta pe creştini. Au fost însă pârâţi lui Maximian şi li s-a cerut să jertfească idolilor. Pentru că au refuzat să aducă jertfe, au fost lipsiţi de însemnele demnităţii militare, îmbrăcaţi în haine femeieşti şi purtaţi prin cetate, în semn de batjocură.
Mai apoi, Serghie şi Vah au fost duşi în cetatea Varvalisa, pentru a fi torturaţi de împăratul Antioh. Pe drum, un înger le-a spus: “Pentru nevoinţa voastră, veţi lua cununile biruinţei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferinţa voastră, dându-vă ajutorul Său până ce-l veţi călca pe diavol sub picioarele voastre”.
În această cetate, Vah şi-a dat duhul în urma torturilor, iar Serghie a fost decapitat.
Sfinţii Serghie şi Vah sunt ocrotitorii Olteniei. Capetele celor doi sfinţi au fost aduse în ţară de Domnitorul Neagoe Basarab. Ele au fost depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş, însă, prin hotărârea Sfântului Sinod, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova, pe data de 25 octombrie 1949, în vremea ÎPS Firmilian, mitropolitul Olteniei.
