Sfântul Mucenic Bonifatie a trăit şi a pătimit pe vremea împăratului roman Diocleţian, marele prigonitor al creştinilor. A fost robul unei femei bogate, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Din Sinaxarul ortodox aflăm ca Bonifatie vieţuia în păcate trupeşti cu stăpana sa şi mai era şi beţiv, înainte să-L afle pe Domnul Hristos. Nu spre defăimare spunem aceasta, ci pentru a ne descoperi cum păcătosul rob a devenit mai apoi mucenic al Domnului Iisus Hristos.
Într-una din zile, patriciana Aglaia i-a zis robului Bonifatie: “Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinţii, ca să-mi aduci moaşte de Mucenici, pentru a le avea ajutor şi de sufletească mântuire!”
Bonifatie a făcut întocmai, dar, ajuns în faţa dregătorului păgân, a mărturisit cu mult curaj că este şi el creştin. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat cu capul în jos şi împuns cu trestii ascuţite pe sub unghii, după care i s-a dat plumb topit pe gură. Bonifatie a fost, mai apoi, îndesat cu capul în jos într-un cazan plin cu smoală clocotită, dar din toate aceste chinuri a ieşit nevătămat.
Văzând aceasta, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Iar Sfântul Bonifatie, după ce s-a rugat Domnului, şi-a plecat capul şi a fost ucis. Trupul mucenicului a fost răscumpărat cu mult aur de Aglaia, care l-a înmormântat în apropiere de Roma. Mai târziu, Aglaia a zidit o biserică în cinstea Sfântului Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, şi acolo i-a mutat moaştele.
