Sfântul Iachint de Vicina a fost canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8 iulie 2008, la propunerea Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei; proclamarea solemnă a sfinţeiniei sale s-a săvârşit pe data de 26 octombrie acelaşi an.
Iachint a fost ultimul mitropolit al Vicinei şi primul Mitropolit al Ţării Româneşti. Înainte de Sfântul Iachint, scaunul mitropolitan al cetăţii fusese ocupat de ierarhi de seama: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) şi Kiril, menţionat în anii 1347-1348. Potrivit istoricilor, fosta cetate a Vicinei se afla pe locul actualei Isaccea, din judeţul Tulcea, iar scaunul mitropolitan de Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, fiind sub autoritate bizantină.
Din păcate, nu se cunoaşte data la care Sfântul Iachint a părăsit scaunul mitropolitan de la Vicina, însă, studiindu-se mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, s-a putut stabili că, în mai 1359, Iachint al Vicinei a fost recunoscut ca Mitropolit al Ţării Româneşti.
Plin de râvnă, Iachint a organizat viaţa bisericească din Ţara Românească, a zidit biserici, a hirotonit preoţi, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana să organizeze viaţa din mănăstiri după modelul de la Muntele Athos şi a purtat de grijă românilor transilvăneni, cărora le-a trimis misionari şi preoţi hirotoniţi.
Sfântul Ierarh Iachint, primul Mitropolit al Ţării Româneşti, a trecut la cele veşnice în anul 1372, fiind îngropat cu mare cinste lângă biserica mitropolitană de la Curtea de Argeş.
