Sfântul Cuvios Teodosie, numit “cel Mare” - pentru faptele sale săvârșite întru propășirea credinței - a trăit în perioada secolelor V-VI d.H. S-a născut în satul Mogarisos din ținutul Capadociei romane (în estul Turciei de astăzi). Tatăl său se numea Proeresie și mama sa Evloghia și amândoi erau credincioși și cucernici înaintea oamenilor și a Lui Dumnezeu. Teodosie a îmbrățișat de tânar monahismul, mergând la o mănăstire din Orașul sfânt, Ierusalim.
După ce a petrecut o vreme alături de pustnicul Longhin, la Ierusalim, Cuviosul Teodosie s-a retras într-o peșteră din apropierea Bethleemului unde, timp de 50 de ani, s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice și legume, renunțând cu totul la carne. Datorită vieții sale sfinte, Teodosie a reușit să adune în jurul său mulți ucenici. A ridicat, astfel, o mănăstire chiar lângă peștera în care viețuia, punând, astfel, bazele vieții monahale de obște în Palestina. De aici și numele de “începător al vieții de obște” pe care i l-a atribuit Biserica Ortodoxă. Cuviosul Teodosie cel Mare a trecut la cele veșnice în jurul anului 529 d.H., însă moștenirea sa a supraviețuit peste veacuri.
“Cu ale lacrimilor tale curgeri ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Teodosie cel Mare).
Mâine, 12 ianuarie, facem pomenirea Sfintelor Mucenițe Tatiana diaconița și Eutasia.
