Cuviosul Moise a fost de neam etiopian (african). A fost mai întâi slujitorul unui politician, dar, din pricina nedreptăţilor pe care le făcea, a fost alungat. S-a alăturat apoi unei cete de tâlhari periculoşi, iar cu timpul a ajuns conducătorul acesteia.
După o vreme, cuprins de mustrări de conştiinţă pentru relele pe care le făcuse, Moise Etiopianul a părăsit banda de tâlhari şi s-a retras într-o mănăstire. Acolo, şi-a plâns păcatele săvârşite şi a luptat multă vreme cu demonii desfrânării, care aduceau asupra lui gânduri necurate şi pofte ispititoare. Atât de aprinsă a fost lupta sa cu demonii, încât le-a spus fraţilor săi: “Atâta supărare am suferit de la războiul poftei trupeşti, încât puţin de n-am căzut din făgăduinţa monahicească”. Iar după şase ani de cumplit război cu demonii, Moise Etiopianul s-a vindecat în chip minunat de toate închipuirile păcătoase şi gândurile pe care i le semăna în suflet diavolul.
Sfântul Moise Etiopianul a fost sfinţit preot la bătrânete. El a ştiut, prin Domnul, care-i va fi ceasul morţii, dar şi felul în care va muri. Într-o zi, le-a zis ucenicilor să fugă ca să-şi scape vieţile, deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioşi. Când ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape, Avva Moise le-a zis că el a fost tâlhar în tinereţe şi că se cuvine ca acum să-şi ia răsplata pentru relele făcute, după cuvântul: “Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!” (Matei 25: 52). Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu şase fraţi care nu au voit să-l lase singur. Şi au venit tâlharii şi i-au ucis pe toţi şapte. Aşa a trecut la cele veşnice Sfântul Moise Etiopianul, care ajunsese la vârsta de 75 de ani.
