Cunoscut şi sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou”, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, în apropiere de oraşul Rădăuţi. A ajuns la Schitul Sfântul Lavrentie, la 6 kilometri depărtare de Mănăstirea Putna, locul intrării sale în monahism; s-a retras apoi pe o stâncă de pe malul pârâului Viteul, unde va dăltui un paraclis de la care se mai vede şi astăzi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere săpată tot în piatră, care i-a slujit drept chilie.
Potrivit tradiţiei, Daniil Sihastrul i-ar fi prezis domnitorului Ştefan cel Mare că va urca pe tronul Moldovei. După spusele cronicarului Ion Neculce, Daniil l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit şi îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna.
Nu se ştie data trecerii cuviosului la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mănăstirii Voroneţ. Un deget ferecat în argint şi împodobit cu 11 mărgăritare şi un granat se păstrează azi la Mănăstirea Putna. El poartă inscripţia: “Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 7257 (1749 n.r.), în 4 decemvrie”. Pr. prof. Petru Rezuş mărturiseşte că acest deget ferecat în argint arată că moaştele lui Daniil Sihastrul au fost expuse în mănăstire, la mijlocul veacului al XVIII-lea. Despre degetul păstrat la Mănăstirea Putna, tradiţia spune că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care a arătat voievodului Ştefan cel Mare minunata vale a Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea. Daniil Sihastrul a fost canonizat la data de 20 iulie 1992.
