Sfântul Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului. Sfântul Simeon a făcut parte din cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea.
După moartea Sfântului Apostol Iacob, vărul său, Sfântul Apostol Simeon a fost numit Episcop al Ierusalimului, păstorind până la o vârstă înaintată. Potrivit istoricului Eusebiu acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. Tradiția spune că atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani. Izbucnind în Palestina o persecuție atât asupra iudeilor, cât și asupra creștinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins și supus la chinuri cumplite. Sfântul Apostol Simeon a murit fiind răstignit asemenea Domnului.
În jurul anului 106 a început prigoana declanșată de împăratul Traian, când, la ordinul consulului Attikus, au fost persecutați nu numai creștinii, ci și toți urmașii lui David. Tot atunci, câțiva eretici pe care îi combătuse în trecut, l-au denunțat romanilor pe Sfântul Ierarh Simeon, episcopul care timp de 26 de ani și-a păstorit neîncetat turma. A fost supus la torturi de tot felul timp de mai multe zile, arătând atâta îndrăzneală, încât consulul și ceilalți se întrebau cum de acel bătrân în vârstă de 120 de ani putea să îndure astfel de chinuri. Cu toate acestea, l-au condamnat la moarte prin răstignire. Cu bucurie că urmează morții Domnului, Sfântul Simeon s-a învrednicit să primească în cer cununa de biruință a muceniciei.
