Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru şi împreună au fost primii ucenici ai Domnului Iisus Hristos. Mai târziu, după Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit prin tragere la sorţi ţinuturile unde urmau să predice Evanghelia. Sfântului Apostol Andrei i-a fost sortit să predice în provincia Scytia (care includea şi Dobrogea de astăzi) şi Asia Mică.
După ce le-a vestit multor neamuri păgâne Evanghelia Domnului, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, dar se presupune că a fost în timpul persecuţiilor declanşate de sângerosul împărat roman Nero (54-68 d.H.) sau Domiţian (81-96 d.H.). Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de "X". De aceea, el este zugrăvit în icoane alături de o cruce în formă de X.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie. De asemenea, în anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României.
Moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost aduse din Patras la Constantinopol prin anii 356-357 d.H. La scurt timp, după Cruciada a IV-a din anul 1204, cardinalul Petru din Capua a hotărât ca moaştele Sfântului Andrei să fie duse în Italia şi aşezate în Catedrala din Amalfi. În anul 1462, pe timpul papei Pius al II-lea, capul Sfântului Apostol Andrei a fost aşezat într-o biserică din Roma, iar pe 30 noiembrie 1976, papa Paul al VI-lea a dăruit capul sfântului bisericii greceşti din Patras. Părţi din moaştele Sfântului Andrei se află şi în România.
