Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon și a trăit în timpul împăratului păgân Dioclețian (284-305 d.H.), prigonitorul creștinilor. Tatăl ei, senatorul Filofron, și mama sa, Theodorisia, erau creștini. Pentru că a refuzat să împlinească porunca proconsulului Pricus și să aducă jertfe idolilor, Eufimia a fost supusă la multe torturi. Întrebată de ce a sfidat porunca proconsulului, Eufimia i-a răspuns acestuia: “Porunca împăratului și a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii Lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii Lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie și combătută!”
După aceste vorbe, Eufimia a fost aruncată într-un cuptor încins, apoi într-o apă plină de vietăți otrăvitoare, dar, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a scăpat de fiecare dată nevătămată. Sfânta Muceniță Eufimia și-a dat sufletul în mâinile Domnului atunci când a fost aruncată fiarelelor sălbatice.
În fiece an, pe 11 iulie, pomenim minunea petrecută la moaștele Sfintei Mare Mucenițe Eufimia. La acea vreme, pentru a se descoperi dacă învățătura referitoare la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinții Părinți au scris într-o carte dreapta-credință - în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit - și ereticii și-au scris într-o altă carte învățătura lor și le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După câteva zile, au deschis racla și au văzut cartea ereticilor la picioarele sfintei, iar a Sfinților Părinți în mâinile ei.
Moaștele Sfintei Eufimia se află la Catedrala Patriarhală “Sfântul Gheorghe” din Fanar.
