Sfânta Mare Muceniţă Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon şi a trăit în timpul împăratului păgân Diocleţian (284-305 d.H.), prigonitorul creştinilor. Tatăl ei, senatorul Filofron, şi mama sa, Theodorisia, erau creştini. Pentru că a refuzat să împlinească porunca proconsulului Pricus şi să aducă jertfe idolilor, Eufimia a fost supusă la multe torturi. Întrebată de ce a sfidat porunca proconsulului, Eufimia i-a răspuns acestuia: “Porunca împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii Lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii Lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie şi combătută!”
După aceste vorbe, Eufimia a fost aruncată într-un cuptor încins, apoi într-o apă plină de vietăţi otrăvitoare, dar, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a scăpat de fiecare dată nevătămată. Sfânta Muceniţă Eufimia şi-a dat sufletul în mâinile Domnului atunci când a fost aruncată fiarelelor sălbatice.
În fiece an, pe 11 iulie, pomenim minunea petrecută la moaştele Sfintei Mare Muceniţe Eufimia. La acea vreme, pentru a se descoperi dacă învăţătura referitoare la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte că dreapta-credinţă în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit, şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După câteva zile, au deschis racla şi au văzut cartea ereticilor la picioarele sfintei, iar a Sfinţilor Părinţi în mâinile ei.
Moaştele Sfintei Eufimia se află la Catedrala Patriarhală “Sfântul Gheorghe” din Fanar.
