Sfânta Mare Muceniţă Tecla a fost prima femeie-martir pentru Hristos, fiind socotită, pe bună dreptate, “întocmai cu apostolii”. Ea a fost şi a rămas o figură proeminentă a creştinismului timpuriu, alături de femeile mironosiţe, Maria din Magdala şi femeia samariteancă. Tecla s-a născut în cetatea antică Iconiu, în secolul I d.H., din părinţi păgâni. Ea s-a logodit cu Tamir, un tânăr de neam bun, în vremea în care, la Iconiu, sosise Sfântul Apostol Pavel împreună cu Varnava, ca să predice Evanghelia Domnului.
Ascultând timp de trei zile şi trei nopţi predicile apostolului, Tecla s-a convertit la creştinism şi s-a hotărât să ducă o viaţă curată, de fecioară. Auzind că nu mai vrea să se căsătorească, mama sa a bătut-o, a torturat-o şi a înfometat-o. Pentru că aceste chinuri nu au făcut-o pe Tecla să se lepede de credinţa în Domnul Hristos, mama păgână a dat-o pe mâna judecătorului cetăţii, cerându-i să o ardă în foc, spunând totodată că “nu este fiica ei, ci este o ramură uscată şi blestemată”. Tânăra creştină a fost aruncată în foc, dar a ieşit nevătămată.
Mai apoi, Tecla l-a urmat pe Apostolul Pavel în Antiohia, iar acolo un tânăr, văzând cât este de frumoasă, şi-a dorit-o de soţie. Pentru că a fost refuzat, tânărul a pârât-o conducătorului cetăţii, spunându-i acestuia că e creştină. Documentele istorice spun că Sfânta Mare Muceniţă Tecla a fost aruncată fiarelor sălbatice, dar animalele nu s-au atins de trupul ei. Mai apoi, primind binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel, Tecla s-a retras într-un loc pustiu, la Maloula, cetate situată la 70 km de Damasc, în Siria. Şi pentru credinţa ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecării bolnavilor; toţi cei care ajungeau la peştera sa primeau tămăduire de orice boală ar fi fost cuprinşi.
Dar vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici împotriva Teclei. Iar ca să scape de răutatea păgânilor, Tecla s-a rugat fierbinte şi, în urma rugăciunilor ei, o stâncă s-a despicat şi i-a devenit mormânt.
