Sfânta Mare Muceniţă Anastasia a trăit şi a pătimit pentru Domnul Hristos pe vremea împăraţilor păgâni Decius (249-253 d.H.) şi Valerian (253-260 d.H.). Rămasă orfană de ambii părinţi la vârsta de 3 ani, Anastasia a fost crescută de stareţa unei mănăstiri de lângă Roma, care se chema Sofia.
Curând, Anastasia s-a făcut vestită printre creştini datorită frumuseţii duhovniceşti, iar printre păgânii romani datorită frumuseţii trupeşti. Aşa se face că, auzind despre frumuseţea Anastasiei, guvernatorul Probus a trimis ostaşi la mănăstirea în care aceasta vieţuia, ca să i-o aducă înainte. Ajunsă în faţa guvernatorului păgân, Anastasia şi-a mărturisit cu mult curaj credinţa în Domnul Iisus Hristos. Guvernatorul a încercat mai întâi să o ademenească cu daruri şi promisiuni, pentru că dorea să o ia de soţie, însă mai apoi a trecut la ameninţări. Sfânta Mare Muceniţă Anastasia i-a răspuns: “Sunt pregătită să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci de sute de ori, dacă este cu putinţă!”
Pentru curajul şi credinţa ei, Anastasia a fost supusă unor torturi cumplite: i s-au tăiat sânii şi limba. Iar în cele din urmă, tânăra şi curajoasa creştină a fost ucisă prin decapitare, în afara cetăţii Romei.
“Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără de prihană primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, Doamne, mântuieşte sufletele noastre!” (Troparul Sfintei Cuvioase Mare Muceniţe Anastasia Romana)
