Cred ca daca as scrie tot ce imi trece prin minte as ajunge sa pling. Prea multe ma macina, prea multe intrebari pentru capacitatea mea de retinere. Recunosc, am talentul deosebit de a ma complica, dar cind, din intimplare, ajung la vreo concluzie, e si mai rau, ma invinuiesc pentru toate chinurile la care ma supun. Nu, nu mi-a spus nimeni toate astea, am tras singura concluziile daca iti vine sa crezi. Nu, nu ma considera nimeni ciudata sau fara lipsa de ocupatie, asta pentru ca nimeni nu ma cunoaste in adevaratul sens al cuvintului. De fapt, nu stiu daca o sa ajungem vreodata sa ne cunoastem unii pe altii, avem deja un reflex in a ne recita rolurile, iar si iar si iar...
Si totusi ocupatia mea principala nu e sa descos lucrurile, ci doar sa le observ, daca ajung sa le studiez dupa, aici e vina imaginatiei. Imi iubesc viata. Spun asta dupa ce am realizat, sper eu, intr-un sfirsit, ca mintea mea nu poate sa caute mai multe cai in acelasi timp. Cred ca acest lucru il pot include la categoria calitate suspecta. Orice s-ar intimpla, nu mi-as rapi niciodata sansa de a-mi trai viata, un lucru la inceput "free", nu as putea rezista, cine stie unde, departe de prieteni. Sint prea curioasa de ceea ce s-ar fi intimplat daca as mai fi fost inca acolo.
Sint sigura ca mai sint si altii ca mine, partea proasta e ca nu ne vom putea intilni niciodata.
Cum va spuneam, eu nu scriu un jurnal, inca. Poate ca ar trebui sa pun o imprimanta imaginatiei. Nu ma pot exprima cum trebuie si, in plus, scriu prea incet ca sa ma pot urmari.
Poate par eu curajoasa, insa daca m-ati cunoaste... Mi-e frica uneori si de mine.
Principalul meu proiect anul acesta sint eu si mofturile mele. Cine sa ma inteleaga daca nici eu nu pot? Cine sa ma opreasca in prezent daca eu dorm in trecut si traiesc in viitor?
* Pagina asta, smulsa dintr-o proba de jurnal, am gasit-o la "Recycle bin". M-am gindit sa o pastrez, poate aflu cine a smuls-o.