Scoala apolitica este un vis frumos in Romania. Invatamintul orbecaie confuz pe drumuri laturalnice, trece de la o viziune politica la alta, se schimba mereu totul, astfel ca de aproape 20 de ani nu am reusit sa ajungem undeva.
In SUA, loc spre care privesc multi cu jind, la fiecare schimbare de culoare politica se numesc noi sefi ai institutiilor. Fara scandal, fara incrincenare. Oamenii inteleg ca au venit altii la putere, isi iau echipele si pleaca. Vin ceilalti, care isi duc la indeplinire planurile, fara sa mai dea vina pe cei care le pun bete in roate. Invatamintul respecta o anumita linie, indiferent de culoarea politica a celor de la conducere. Aceasta cred ca este scoala apolitica.
La noi, declarativ, toate partidele vor o scoala apolitica, insa numai cum o gindesc ei. Asa s-a ajuns ca dezvoltarea invatamintului nu are o directie coerenta, acceptata de toate partidele, iar fiecare cind vine la putere vrea sa demonstreze ca este mai bun decit celalalt si o ia de la inceput. Cel mai bun exemplu in acest sens este invatamintul profesional. Pe vremea PSD-ului s-a trecut la Scolile de Arte si Meserii, s-au schimbat programe, s-au investit o gramada de bani. Alianta a vrut sa treaca din nou la scolile profesionale, conform proiectului invatamintului preuniversitar, a vrut sa ridice campusuri scolare. Acum, cind a ramas PNL-ul singur la guvernare, iar se intrevad schimbari spectaculoase in nu se stie ce directie. Cine mai poate vorbi de scoala apolitica?
Scoala este aparent apolitica. Preluarea puterii de catre un partid este un prilej pentru a rasplati devotamentul unora sau altora cu cite o functie. Aceasta este realitatea, insa nimeni nu recunoaste.
La fiecare schimbare de putere se schimba sefii din ministere, sefii institutiilor deconcentrate din judete, iar in invatamint se schimba inspectorii si directorii. Noii numiti, absolut "intimplator" sint simpatizanti sau chiar membri in partidul aflat la putere. Nimeni nu mai crede in concursurile corecte, insa acestea se dau, cu o frenezie demna de o cauza mai buna. Consum inutil de energie, atita timp cit se cunoaste dinainte cistigatorul. Culmea este ca persoanele care nu se bucura de sprijinul partidului aflat la guvernare pot sa se prezinte si singure la concurs, tot ies pe locul doi. Exemple in acest sens sint multe. De curind, la invatamintul prescolar, Elena Hrimiuc a iesit pe locul doi, desi a concurat singura. In aceeasi situatie a fost si profesoara de matematica Mihaela Giurca. Si atunci ma intreb: de ce se mai dau concursuri? Doar pentru a da un pospai de legalitate a schimbarilor? Mai corect ar fi ca in comisiile de invatamint din Parlament sa se stabileasca o data pentru totdeauna ce se vrea cu invatamintul romanesc, iar cei care vin la putere, indiferent de culoare, sa respecte legea si sa-si puna propria echipa la lucru. Cind se schimba culoarea politica sa se schimbe si persoanele aflate la conducerile institutiilor, fara atitea convulsii, declaratii si suparari. Schimbarea este un act democratic, in fond, pe care ar trebui sa-l invatam cu totii, tocmai pentru a putea gindi macar o scoala apolitica.
In SUA, loc spre care privesc multi cu jind, la fiecare schimbare de culoare politica se numesc noi sefi ai institutiilor. Fara scandal, fara incrincenare. Oamenii inteleg ca au venit altii la putere, isi iau echipele si pleaca. Vin ceilalti, care isi duc la indeplinire planurile, fara sa mai dea vina pe cei care le pun bete in roate. Invatamintul respecta o anumita linie, indiferent de culoarea politica a celor de la conducere. Aceasta cred ca este scoala apolitica.
La noi, declarativ, toate partidele vor o scoala apolitica, insa numai cum o gindesc ei. Asa s-a ajuns ca dezvoltarea invatamintului nu are o directie coerenta, acceptata de toate partidele, iar fiecare cind vine la putere vrea sa demonstreze ca este mai bun decit celalalt si o ia de la inceput. Cel mai bun exemplu in acest sens este invatamintul profesional. Pe vremea PSD-ului s-a trecut la Scolile de Arte si Meserii, s-au schimbat programe, s-au investit o gramada de bani. Alianta a vrut sa treaca din nou la scolile profesionale, conform proiectului invatamintului preuniversitar, a vrut sa ridice campusuri scolare. Acum, cind a ramas PNL-ul singur la guvernare, iar se intrevad schimbari spectaculoase in nu se stie ce directie. Cine mai poate vorbi de scoala apolitica?
Scoala este aparent apolitica. Preluarea puterii de catre un partid este un prilej pentru a rasplati devotamentul unora sau altora cu cite o functie. Aceasta este realitatea, insa nimeni nu recunoaste.
La fiecare schimbare de putere se schimba sefii din ministere, sefii institutiilor deconcentrate din judete, iar in invatamint se schimba inspectorii si directorii. Noii numiti, absolut "intimplator" sint simpatizanti sau chiar membri in partidul aflat la putere. Nimeni nu mai crede in concursurile corecte, insa acestea se dau, cu o frenezie demna de o cauza mai buna. Consum inutil de energie, atita timp cit se cunoaste dinainte cistigatorul. Culmea este ca persoanele care nu se bucura de sprijinul partidului aflat la guvernare pot sa se prezinte si singure la concurs, tot ies pe locul doi. Exemple in acest sens sint multe. De curind, la invatamintul prescolar, Elena Hrimiuc a iesit pe locul doi, desi a concurat singura. In aceeasi situatie a fost si profesoara de matematica Mihaela Giurca. Si atunci ma intreb: de ce se mai dau concursuri? Doar pentru a da un pospai de legalitate a schimbarilor? Mai corect ar fi ca in comisiile de invatamint din Parlament sa se stabileasca o data pentru totdeauna ce se vrea cu invatamintul romanesc, iar cei care vin la putere, indiferent de culoare, sa respecte legea si sa-si puna propria echipa la lucru. Cind se schimba culoarea politica sa se schimbe si persoanele aflate la conducerile institutiilor, fara atitea convulsii, declaratii si suparari. Schimbarea este un act democratic, in fond, pe care ar trebui sa-l invatam cu totii, tocmai pentru a putea gindi macar o scoala apolitica.
