In week-end s-a desfasurat cea de-a V-a editie a concursului de matematica "Trident" pentru liceeni, care de doi ani include si concursul "Petre Morosanu", destinat elevilor de gimnaziu. Presedintele juriului a fost reputatul profesor de matematica Mircea Ganga, autorul celor mai apreciate manuale de matematica pentru liceu. Cu prilejul Concursului "Trident - Petru Morosanu", Mircea Ganga a acordat un interviu ziarului nostru.
"La cei mici s-a vazut aceasta poezie in redactarea solutiilor"
- Cum a fost editia din acest an, a cincea, pentru "Trident"?
- A fost un succes. Ne-am straduit sa alegem probleme care sa se potriveasca si cu inceputul de an. Va dati seama, au trecut doar doua luni si a trebuit sa adaptam problemele formulate la nivelul materiei parcurse. Mai greu a fost la cei de-a V-a. Ei nu erau acomodati cu pretentiile de la gimnaziu. S-a vazut neacomodarea lor si contactul cu lumea noua a matematicii, mai pretentioasa. Formalizarea matematica e mai complexa fata de ce au facut in ciclul primar. Aici cred ca am gresit putin. A treia problema, gindita pentru departajare, a fost foarte dificila. Putini dintre ei au incercat macar sa abordeze aceasta problema. A fost mai dificil sa alegem problemele adecvate. La cei mici s-a vazut ca n-au asimilat suficiente elemente de logica matematica, ca sa se poata exprima usor, s-a vazut aceasta poezie in redactarea solutiilor. Ei sint invatati sa povesteasca rezolvarile. La liceu ma asteptam sa se stapineasca mai mult elementele de tehnica matematica.
- Au fost multi inscrisi la clasa a V-a?
- Au fost peste 150 de elevi. Aici se vede dorinta lor de a cunoaste aceasta lume noua a matematicii. Este o diferenta mare intre ciclul primar si cel gimnazial, dar treptat se va tria din acest numar mare. In clasa a V-a ei bat la portile cunoasterii. Daca vad ca este dificil unii renunta, altii continua, dar, an de an, numarul lor scade, semn ca exista o sita a valorilor si o redirectionare a lor spre alte discipline. La a VI-a au fost 100, la a VII-a peste 90, la a VIII-a au fost peste 80. Performanta in matematica inseamna foarte multa munca, or in ziua de astazi se pare ca muncim mai putin. Si scoala, si programa scolara au mare parte din vina. Programele sint prea incarcate, prea solicitante pentru elevi, nu le permit sa se canalizeze spre o anume disciplina. Chiar daca la matematica vin foarte multi in clasa a V-a, supraincarcarea programei ii obliga mai tirziu sa opteze pentru o anumita disciplina care li se potriveste mai bine.
- Care ar fi solutia sa le fie mai bine in sistem elevilor?
- O prima cerinta ar fi decongestionarea programelor. De 17 ani se produce o schimbare care in realitate nu se mai produce. Acest fapt se intimpla si in invatamint. Exista oameni in sistem care de dragul pozitiei pe care o ocupa refuza sa se implice foarte serios la realizarea schimbarii. Acest lucru poate fi pus si pe seama unui alt factor. Nu l-as numi incompetenta, ci nepricepere si neintelegere a acestei nepriceperi de a produce schimbare. Ca sa se produca o schimbare reala trebuie sa se implice colective de oameni priceputi care sa aiba o activitatea continua. La noi, la citiva ani se schimba aceste echipe si nu se face nimic. Este normal sa se intimple asta daca nu ai o vedere unitara si constanta pe parcursul unor ani. Schimbarea programelor din patru in patru ani e dezastruoasa, atit pentru elevi, cit si pentru profesori. Decongestionarea inseamna sa mai scoata cite un capitolas, de ici, de colo. La clasa insa, unii profesori s-ar putea sa-l reintroduca, sau anumite capitole sint prost plasate. Nu exista o coerenta a unui program national de la clasa I, la a XII-a. Trebuie sa se implice profesori bine pregatiti care sa inteleaga posibilitatile copiilor de la clasa I pina la a XII-a. In cadrul comisiilor de manuale, de programe, lucreaza oameni care au de-a face cu olimpiada si exista tendinta continua de a aduce mereu alte lucruri. Scot ceva, dar adauga altceva si programele, manualele, ramin mereu incarcate. E foarte greu sa se faca o schimbare pentru ca aceasta inseamna implicarea mai multor factori fara de care nu se pot face lucruri satisfacatoare.
"Invatamintul este un domeniu in care daca nu te pricepi, nu intri"
- Care este secretul reusitei in matematica?
- Sigur, ca peste tot, reusita inseamna 99% munca, dar e vorba si de chemare. Avem acum, in concurs, un baiat de opt ani din Galati care este in clasa a V-a si este foarte bun. La patru ani el a mers in clasa I. Este un mic geniu al comunitatii, insa matematica este epuizanta, are atitea capcane, drumul este atit de periculos si daca nu e cineva care sa-i asigure un echilibru, poate sa capoteze la un moment dat. Pe mine m-ar ingrijora, in perspectiva, o asemenea evolutie. Cunosc cazuri de oameni valorosi care avind chemare in domeniu, au exagerat, iar lipsa unui echilibru intre munca, odihna si recreere i-a dus la lucruri neplacute. Daca exista chemare, exista si pasiune, interes, sa-ti placa sa cauti, sa te autoinstruiesti. Daca ai un bun profesor care sa te dirijeze, sa-ti indice lucrurile pe care trebuie sa le parcurgi, ce surse sa folosesti, sa asimilezi acele elemente care sa-ti ofere repere puternice de cercetare astfel incit sa nu pierzi timp, esti pe calea cea buna. Aceste cautari ale tinerilor sint similare cercetatorului care merge cam pe aceleasi drum, dar de o alta anvergura. Este vorba de pasiune si tenacitate.
- Ce ne lipseste noua, romanilor?
- Nu teoria lucrului bine facut, ci constiinta realizarii acestui lucru bine facut. Ideea ar fi ca atunci cind incepi un lucru, sa-l analizezi foarte bine, sa vezi ce implica pentru a-l putea realiza. Odata pus pe tapet acest lucru sa vezi de ce forte ai nevoie si sa vezi daca esti in stare, cu ceea ce ai, sa-l poti realiza. Atunci redefinesti proiectul respectiv, in functie de elementele pe care le ai la dispozitie. Sa te apuci de treaba, sa o faci nemteste, iar la sfirsit sa vezi daca ai facut-o cum trebuie. Eu intotdeauna am spus ce am gindit, in ideea de a se face ceva bine. Consider ca ministrul Invatamintului este total depasit de probleme. Invatamintul este un domeniu in care daca nu te pricepi, nu intri.
- Dar sint atitia care fac parte din sistem si tot nu se pricep.
- Aici este alta problema. Curatenia de primavara, care la noi nu se face niciodata. Ar trebui sa se faca trimestrial. Este mult de discutat despre asumarea raspunderii pentru lucrul pe care-l faci. Trebuie sa ai constiinta ca ceea ce faci, faci bine. La acest lucru m-am gindit intotdeauna cind mi-am facut cartile. Bunicul meu a fost sas si m-a invatat sa fac bine ceea ce fac. Mi-a dat o lectie de viata pe care o transmit elevilor mei la fiecare inceput de ciclu de liceu. Cind m-a trimis sa muncesc la vie, eram in clasa a V-a, m-am gindit ca este bunicul, oricum ma plateste, nu-mi cere sa fac ce trebuie. M-am dus in alta parte, cu alti oameni care discutau tot felul de probleme. La prinz, bunicul a venit si mi-a cerut sa-i arat ce am facut. Trebuia sa fi copilit via, dar toate mladitele erau la locul lor. Mi-a spus sa-mi iau traista si sa merg acasa. Nu am sa uit niciodata aceasta intimplare. De cite ori ma apuc sa scriu o carte, imi aduc aminte ca mi-a spus mereu ca ce fac, sa fac bine. Trebuie sa faci lucrurile cit poti de bine. Daca fiecare da ce are mai bun in el, cu siguranta ne va fi mai bine.
"La cei mici s-a vazut aceasta poezie in redactarea solutiilor"
- Cum a fost editia din acest an, a cincea, pentru "Trident"?
- A fost un succes. Ne-am straduit sa alegem probleme care sa se potriveasca si cu inceputul de an. Va dati seama, au trecut doar doua luni si a trebuit sa adaptam problemele formulate la nivelul materiei parcurse. Mai greu a fost la cei de-a V-a. Ei nu erau acomodati cu pretentiile de la gimnaziu. S-a vazut neacomodarea lor si contactul cu lumea noua a matematicii, mai pretentioasa. Formalizarea matematica e mai complexa fata de ce au facut in ciclul primar. Aici cred ca am gresit putin. A treia problema, gindita pentru departajare, a fost foarte dificila. Putini dintre ei au incercat macar sa abordeze aceasta problema. A fost mai dificil sa alegem problemele adecvate. La cei mici s-a vazut ca n-au asimilat suficiente elemente de logica matematica, ca sa se poata exprima usor, s-a vazut aceasta poezie in redactarea solutiilor. Ei sint invatati sa povesteasca rezolvarile. La liceu ma asteptam sa se stapineasca mai mult elementele de tehnica matematica.
- Au fost multi inscrisi la clasa a V-a?
- Au fost peste 150 de elevi. Aici se vede dorinta lor de a cunoaste aceasta lume noua a matematicii. Este o diferenta mare intre ciclul primar si cel gimnazial, dar treptat se va tria din acest numar mare. In clasa a V-a ei bat la portile cunoasterii. Daca vad ca este dificil unii renunta, altii continua, dar, an de an, numarul lor scade, semn ca exista o sita a valorilor si o redirectionare a lor spre alte discipline. La a VI-a au fost 100, la a VII-a peste 90, la a VIII-a au fost peste 80. Performanta in matematica inseamna foarte multa munca, or in ziua de astazi se pare ca muncim mai putin. Si scoala, si programa scolara au mare parte din vina. Programele sint prea incarcate, prea solicitante pentru elevi, nu le permit sa se canalizeze spre o anume disciplina. Chiar daca la matematica vin foarte multi in clasa a V-a, supraincarcarea programei ii obliga mai tirziu sa opteze pentru o anumita disciplina care li se potriveste mai bine.
- Care ar fi solutia sa le fie mai bine in sistem elevilor?
- O prima cerinta ar fi decongestionarea programelor. De 17 ani se produce o schimbare care in realitate nu se mai produce. Acest fapt se intimpla si in invatamint. Exista oameni in sistem care de dragul pozitiei pe care o ocupa refuza sa se implice foarte serios la realizarea schimbarii. Acest lucru poate fi pus si pe seama unui alt factor. Nu l-as numi incompetenta, ci nepricepere si neintelegere a acestei nepriceperi de a produce schimbare. Ca sa se produca o schimbare reala trebuie sa se implice colective de oameni priceputi care sa aiba o activitatea continua. La noi, la citiva ani se schimba aceste echipe si nu se face nimic. Este normal sa se intimple asta daca nu ai o vedere unitara si constanta pe parcursul unor ani. Schimbarea programelor din patru in patru ani e dezastruoasa, atit pentru elevi, cit si pentru profesori. Decongestionarea inseamna sa mai scoata cite un capitolas, de ici, de colo. La clasa insa, unii profesori s-ar putea sa-l reintroduca, sau anumite capitole sint prost plasate. Nu exista o coerenta a unui program national de la clasa I, la a XII-a. Trebuie sa se implice profesori bine pregatiti care sa inteleaga posibilitatile copiilor de la clasa I pina la a XII-a. In cadrul comisiilor de manuale, de programe, lucreaza oameni care au de-a face cu olimpiada si exista tendinta continua de a aduce mereu alte lucruri. Scot ceva, dar adauga altceva si programele, manualele, ramin mereu incarcate. E foarte greu sa se faca o schimbare pentru ca aceasta inseamna implicarea mai multor factori fara de care nu se pot face lucruri satisfacatoare.
"Invatamintul este un domeniu in care daca nu te pricepi, nu intri"
- Care este secretul reusitei in matematica?
- Sigur, ca peste tot, reusita inseamna 99% munca, dar e vorba si de chemare. Avem acum, in concurs, un baiat de opt ani din Galati care este in clasa a V-a si este foarte bun. La patru ani el a mers in clasa I. Este un mic geniu al comunitatii, insa matematica este epuizanta, are atitea capcane, drumul este atit de periculos si daca nu e cineva care sa-i asigure un echilibru, poate sa capoteze la un moment dat. Pe mine m-ar ingrijora, in perspectiva, o asemenea evolutie. Cunosc cazuri de oameni valorosi care avind chemare in domeniu, au exagerat, iar lipsa unui echilibru intre munca, odihna si recreere i-a dus la lucruri neplacute. Daca exista chemare, exista si pasiune, interes, sa-ti placa sa cauti, sa te autoinstruiesti. Daca ai un bun profesor care sa te dirijeze, sa-ti indice lucrurile pe care trebuie sa le parcurgi, ce surse sa folosesti, sa asimilezi acele elemente care sa-ti ofere repere puternice de cercetare astfel incit sa nu pierzi timp, esti pe calea cea buna. Aceste cautari ale tinerilor sint similare cercetatorului care merge cam pe aceleasi drum, dar de o alta anvergura. Este vorba de pasiune si tenacitate.
- Ce ne lipseste noua, romanilor?
- Nu teoria lucrului bine facut, ci constiinta realizarii acestui lucru bine facut. Ideea ar fi ca atunci cind incepi un lucru, sa-l analizezi foarte bine, sa vezi ce implica pentru a-l putea realiza. Odata pus pe tapet acest lucru sa vezi de ce forte ai nevoie si sa vezi daca esti in stare, cu ceea ce ai, sa-l poti realiza. Atunci redefinesti proiectul respectiv, in functie de elementele pe care le ai la dispozitie. Sa te apuci de treaba, sa o faci nemteste, iar la sfirsit sa vezi daca ai facut-o cum trebuie. Eu intotdeauna am spus ce am gindit, in ideea de a se face ceva bine. Consider ca ministrul Invatamintului este total depasit de probleme. Invatamintul este un domeniu in care daca nu te pricepi, nu intri.
- Dar sint atitia care fac parte din sistem si tot nu se pricep.
- Aici este alta problema. Curatenia de primavara, care la noi nu se face niciodata. Ar trebui sa se faca trimestrial. Este mult de discutat despre asumarea raspunderii pentru lucrul pe care-l faci. Trebuie sa ai constiinta ca ceea ce faci, faci bine. La acest lucru m-am gindit intotdeauna cind mi-am facut cartile. Bunicul meu a fost sas si m-a invatat sa fac bine ceea ce fac. Mi-a dat o lectie de viata pe care o transmit elevilor mei la fiecare inceput de ciclu de liceu. Cind m-a trimis sa muncesc la vie, eram in clasa a V-a, m-am gindit ca este bunicul, oricum ma plateste, nu-mi cere sa fac ce trebuie. M-am dus in alta parte, cu alti oameni care discutau tot felul de probleme. La prinz, bunicul a venit si mi-a cerut sa-i arat ce am facut. Trebuia sa fi copilit via, dar toate mladitele erau la locul lor. Mi-a spus sa-mi iau traista si sa merg acasa. Nu am sa uit niciodata aceasta intimplare. De cite ori ma apuc sa scriu o carte, imi aduc aminte ca mi-a spus mereu ca ce fac, sa fac bine. Trebuie sa faci lucrurile cit poti de bine. Daca fiecare da ce are mai bun in el, cu siguranta ne va fi mai bine.
