La marginea municipiului Braila, in cartierul Brailita, in fundatura Viilor, la numarul 21, locuieste, desi este mult spus, familia Gheorghe. In urma cu doua zile, capul familiei, Vasile Gheorghe, a depus la redactia noastra o scrisoare prin care ne cerea ajutor pentru reabilitarea locuintei, afectate de inundatiile din luna iulie. In scrisoare, el preciza: "Cu inundatiile care au fost mi s-a darimat o camera si un antreu, la a doua camera mi-a picat plafonul, iar in a treia camera ploua. Sotia este imobilizata si am si o fetita cu handicap. Nu avem decit pensia sotiei, 1,4 milioane de lei si alocatia fetei de 450.000 lei. Eu nu pot fi insotitor la sotia mea pentru ca am antecedente penale si voi primi reabilitarea abia pe 13 octombrie". Constatarea la fata locului a scos la iveala, insa, un adevar mult mai crud. La adresa indicata, ceea ce am gasit, cu greu poate fi numit locuinta, iar inundatiile probabil doar au acutizat probleme vechi de ani de zile.
Saracie de lunga durata
De fapt, de la intrarea in curte, te izbeste senzatia de saracie de lunga durata, de deprimare, de iremediabil. Gardul inalt nu face decit sa ascunda ograda plina de cocioabe, una mai darimata ca alta. Nici macar curent electric nu au, nu au avut nici inainte de 1989, iar pentru gatit folosesc un cuptor rudimentar, din caramida si pamint galben. In fata casei, intr-un pat improvizat, printre niste paturi roase de vreme statea Liliana Gheorghe, sotia imobilizata. Ea este femeia care in urma cu citiva ani si-a pierdut ambele picioare in urma unui accident stupid. Era in balta, la adunat de fier vechi, cind malul digului s-a surpat si a prins-o sub darimaturi. De atunci a ramas la mila familiei si a statului. Are 7 copii, din care trei casatoriti, plecati la casele lor. Ceilalti 4 sint ramasi acasa, doi baieti, de 28 respectiv 29 de ani si doua fete, de 16, respectiv 14 ani. Din cei trei barbati nici unul nu are un loc de munca stabil, iar daca mai aduc un ban in casa, este cistigul din vinzarea fierului vechi pe care il aduna si acum, tot din balta. Ca sint saraci, este evident. Greu de inteles este cum de o femeie foarte bolnava, cu 4 copii in toata firea in casa, este lasata sa traiasca in aceste conditii mizere. Mai mult, desi nici nu poate fi vorba de un trai cit de cit decent, Liliana creste si copilul uneia din fiicele casatorite. Evident, aceasta familie nu poate face obiectul unui sprijin acordat in cadrul campaniei noastre de ajutorare a persoanelor sinistrate. Ei sint clar un caz social dificil, de care ar trebui sa se preocupe autoritatile statului. In plus, chiar sa fi dorit sa "rupem" din fondurile campaniei, ar fi peste puterile noastre sa le rezolvam problema, sau macar o parte din ea. Casa are nevoie de reparatii serioase, ceea ce inseamna bani, nu gluma. Situatia lor, insa, nu ne-a lasat indiferenti si am decis sa o prezentam opiniei publice. Poate, cineva va gasi o solutie, un mod de a-i ajuta. Si, probabil, cel mai important ajutor ar fi locuri de munca pentru barbati.
Un raport al Bancii Mondiale, publicat la sfirsitul anului trecut, arata ca in Romania, 23% din populatie traieste in saracie, iar 8 % in saracie lucie. Tradus in cifre, aceasta inseamna ca Romania are peste 5 milioane de saraci, din care peste 1,8 milioane foarte saraci. Pe 7 din acesti 1,8 milioane i-am cunoscut noi si, important, unul din cei 7 are doar citiva anisori.
Saracie de lunga durata
De fapt, de la intrarea in curte, te izbeste senzatia de saracie de lunga durata, de deprimare, de iremediabil. Gardul inalt nu face decit sa ascunda ograda plina de cocioabe, una mai darimata ca alta. Nici macar curent electric nu au, nu au avut nici inainte de 1989, iar pentru gatit folosesc un cuptor rudimentar, din caramida si pamint galben. In fata casei, intr-un pat improvizat, printre niste paturi roase de vreme statea Liliana Gheorghe, sotia imobilizata. Ea este femeia care in urma cu citiva ani si-a pierdut ambele picioare in urma unui accident stupid. Era in balta, la adunat de fier vechi, cind malul digului s-a surpat si a prins-o sub darimaturi. De atunci a ramas la mila familiei si a statului. Are 7 copii, din care trei casatoriti, plecati la casele lor. Ceilalti 4 sint ramasi acasa, doi baieti, de 28 respectiv 29 de ani si doua fete, de 16, respectiv 14 ani. Din cei trei barbati nici unul nu are un loc de munca stabil, iar daca mai aduc un ban in casa, este cistigul din vinzarea fierului vechi pe care il aduna si acum, tot din balta. Ca sint saraci, este evident. Greu de inteles este cum de o femeie foarte bolnava, cu 4 copii in toata firea in casa, este lasata sa traiasca in aceste conditii mizere. Mai mult, desi nici nu poate fi vorba de un trai cit de cit decent, Liliana creste si copilul uneia din fiicele casatorite. Evident, aceasta familie nu poate face obiectul unui sprijin acordat in cadrul campaniei noastre de ajutorare a persoanelor sinistrate. Ei sint clar un caz social dificil, de care ar trebui sa se preocupe autoritatile statului. In plus, chiar sa fi dorit sa "rupem" din fondurile campaniei, ar fi peste puterile noastre sa le rezolvam problema, sau macar o parte din ea. Casa are nevoie de reparatii serioase, ceea ce inseamna bani, nu gluma. Situatia lor, insa, nu ne-a lasat indiferenti si am decis sa o prezentam opiniei publice. Poate, cineva va gasi o solutie, un mod de a-i ajuta. Si, probabil, cel mai important ajutor ar fi locuri de munca pentru barbati.
Un raport al Bancii Mondiale, publicat la sfirsitul anului trecut, arata ca in Romania, 23% din populatie traieste in saracie, iar 8 % in saracie lucie. Tradus in cifre, aceasta inseamna ca Romania are peste 5 milioane de saraci, din care peste 1,8 milioane foarte saraci. Pe 7 din acesti 1,8 milioane i-am cunoscut noi si, important, unul din cei 7 are doar citiva anisori.
