M-am intilnit intimplator cu o veche cunostinta pe care n-o mai vazusem de un car de ani. Mi-a spus ca din 2002 se afla in Spania, cu familie cu tot. Nu e sigur ca s-ar intoarce in Romania, pentru ca fata lor a intrat deja in sistemul de invatamint de acolo si urmeaza sa faca facultatea. Asadar slabe sperante de revenit acasa altfel decit in concediu, imi spune uitindu-se in jur. Apoi se intoarce spre mine si-mi spune concluzia: e atita saracie - si suferinta, am banuit eu ca ar fi vrut sa adauge - incit… Nu a mai dus fraza pina la capat, amindoi stiind perfect despre ce este vorba. Deci inca nu se traieste bine in Romania, desi tara este condusa de un an jumate de cineva care a cistigat alegerile mizind tocmai pe sloganul bunului trai. Dar singur nu poate face fata incremenirii sistemului, imi spune cunostinta mea, convinsa fiind ca va gasi coruptie si saracie si data viitoare cind va mai veni in Romania. Am incercat sa-i explic ca s-a mai schimbat cite ceva pe ici pe colo, ca sanatatea a cedat invatamintului locul I in topul domeniilor cele mai corupte, in sfirsit, ca lucrurile evolueaza spre mai bine. Groaznic de lent, dar ceva-ceva se misca totusi. Am fost privit cu neincredere de interlocutorul care tocmai trecuse prin vama de la granita de vest.
Inevitabil, discutia a ajuns si la capitolul prietenilor si colegilor. Ce mai face X? Bine, ii raspund, e la Timisoara… Dar Y? Oho, e de vreo doi ani la Bucuresti. Aha, si Popestii unde mai sint? Pai, tot in Bucuresti si au doi copii acum. Inseamna ca isi permit luxul asta, imi spune, adaugind ca spaniolii sint lenesi la facut copii, pe cind romanii sint mai harnici, dar le lipseste o oarecare bunastare pentru a face acest pas. Si a mai intrebat despre o multime de alte cunostinte dintre care am constatat amindoi ca foarte putine au mai ramas in oras. Efectul saraciei din zona.
Daca cei care au ales sa stea in tara s-au adaptat la vicisitudinile vietii, romanii care vin de afara sesizeaza imediat diferenta dintre conditiile de trai de dincolo si de aici si le vine tot mai greu sa priceapa cum e sa te descurci cu o suta, doua de euro pe luna. Insa intrebarea e ce ne facem dupa 1 ianuarie? Titlul de cea mai saraca natiune din Uniune, basca si cea mai corupta, nu ne avantajeaza deloc. Din nefericire, nu ne vine sa ne dezlipim de pietrele astea de moara, asa ca Romania va avea mult de stat in coada clasamentelor despre ce, unde si cui ii merge bine. Noua, oficial, ne merge prost.
Inevitabil, discutia a ajuns si la capitolul prietenilor si colegilor. Ce mai face X? Bine, ii raspund, e la Timisoara… Dar Y? Oho, e de vreo doi ani la Bucuresti. Aha, si Popestii unde mai sint? Pai, tot in Bucuresti si au doi copii acum. Inseamna ca isi permit luxul asta, imi spune, adaugind ca spaniolii sint lenesi la facut copii, pe cind romanii sint mai harnici, dar le lipseste o oarecare bunastare pentru a face acest pas. Si a mai intrebat despre o multime de alte cunostinte dintre care am constatat amindoi ca foarte putine au mai ramas in oras. Efectul saraciei din zona.
Daca cei care au ales sa stea in tara s-au adaptat la vicisitudinile vietii, romanii care vin de afara sesizeaza imediat diferenta dintre conditiile de trai de dincolo si de aici si le vine tot mai greu sa priceapa cum e sa te descurci cu o suta, doua de euro pe luna. Insa intrebarea e ce ne facem dupa 1 ianuarie? Titlul de cea mai saraca natiune din Uniune, basca si cea mai corupta, nu ne avantajeaza deloc. Din nefericire, nu ne vine sa ne dezlipim de pietrele astea de moara, asa ca Romania va avea mult de stat in coada clasamentelor despre ce, unde si cui ii merge bine. Noua, oficial, ne merge prost.
