Finalul micului roman filozofic "Candide sau Optimismul", scris de Voltaire cu doua veacuri si jumatate in urma, are si azi un tilc neostoit: "Dar pana una-alta trebuie sa ne lucram gradina!"
Gradinile sufletului cer mare lucrare, si din perspectiva lui Candide putine lucruri par mai importante decat aceasta. Si daca mai adaugam ca aceasta formula memorabila este o metafora a Educatiei, intelegem de ce o readucem in prim-plan in prima zi de scoala. Pina sa ne apucam de lucru, acum, in chiar prima zi, nu e rau sa privim cu ingrijorare gradina si vegetatia care vremelnic a napadit-o.
Zilele trecute, mass-media a publicat structura cheltuielilor de consum pe primul trimestru al acestui an. Stirea a trecut ca si neobservata. Nu a interesat pe nimeni. Nu a avut parte de nici o analiza.
Cu uimire si mihnire, am aflat de aici cit cheltuiesc romanii pentru educatie, dupa ce incheie ciclul scolaritatii: 0,9%, adica cel mai putin din seria reperelor esentiale prinse in grafic.
Pentru comunicatii 4,7%, transport 5,9%, sanatate 4,4%, apa, gaze, electricitate 17,8%, piine 19% etc.
Pentru viciile pedepsite, alcool si tutun, 5,6%, iar pentru viciul nepedepsit al lecturii 0,9%!
"Cascavalul" sociometric, sectionat rezonabil pentru alte domenii, cind ajunge la "educatie" nici nu poate oferi un sector colorat, ci doar un mic junghi cenusiu?
Nu stiu daca e doar putin, in mod sigur e jenant.
Dupa ce incheie scoala, dupa ce incheie era gratuitatii (si aceasta cu destule probleme, mai ales in anii de final de ciclu scolar) romanul incepe o noua perioada pe care as numi-o ? marea nepasare.
Peste gradinile sufletului, cum-necum trasate si cultivate de scoala se asaza repede, salbatica, iarba uitarii.
Trebuie sa reflectam, macar acum, la inceput de an scolar, asupra acestei optiuni jenante si ingrijoratoare care ne plaseaza iarasi in zona crepusculara a ierarhiilor europene. Este evident ca acest biet procent care ilustreaza optiunea romanilor pentru educatie este unul din cele mai mici din Europa. Stiam de comparatii hazlii la pasta de dinti sau hirtie igienica, la detergenti sau sapun. Dar la educatie e prea de tot, daca nu cumva toate la un loc deriva dintr-un mod romanesc de a reactiona la problemele vietii.
Sa fie aceasta optiune cauzata de un reflex psihologic obisnuit: tot ce e gratuit nu e de pretuit?
Dupa ce e obisnuit ca in educatie totul sau aproape totul sa fie de-a gata, vreme de cincisprezece ani, romanul nici nu mai stie ce trebuie sa faca sa intretina ceea ce deja are: dorinta de a citi, de a scrie, de a comunica, de a se informa. Si nimeni in scoala nu-i spune, nu-l invata ca educatia proprie nu e niciodata incheiata. Din pacate pentru absolventul roman, despartirea de scoala este egala cu despartirea de toate formele educatiei.
Intra in viata sociala care ii solicita cu totul alte reflexe decit cele cultivate de scoala.
Privind cu atentie evolutia absolventilor din scolile romanesti, remarcam un lucru care are tilcul lui: la societatea romaneasca sint adaptabili, usor adaptabili chiar, cei care nu au pus prea mare pret pe scoala, cei care vin din mijlocul ierarhiilor scolare.
Cei care au fost ?virfuri?, care si-au croit modele din ceea ce au primit in scoala, au unele probleme cu adaptarea, cu realitatea romaneasca buclucasa, devin chiar inadaptabili. Refuza lumea romaneasca si se integreaza rapid si pe bani buni oriunde in Europa, ca si cind chiar pentru asta au fost educati. Ceea ce refuza Romania ca valoare si inteligenta, are loc imediat in Europa.
Daca analizam principiile generale ale scolilor mari din Europa remarcam o tendinta pe care noi nu o putem inca impune. Probabil ca elevii invata de-a lungul anilor de scoala notiuni mai putine, mai usoare, mai pragmatice. Probabil ca activitatea de educare individuala e mai dezvoltata: fiecare elev este vazut in unicitatea sa si primeste un meniu educational pe masura, adecvat.
Dar in toti anii de scoala li se cultiva un sentiment ce devine principiu: educatia trebuie sa fie permanenta, sa fie de-a lungul intregii vieti. Toata viata trebuie sa se instruiasca, sa stie unde sint sursele, cum sa se foloseasca de ele si mai ales sa stie ca fara aceste resurse nu reuseste. Este vorba, in acest reflex social, despre cultura devenita civilizatie.
Noi avem o alta atitudine. Indopam elevii ca pe niste ginsaci inaintea zilei de tirg, ii indopam cu ?cuvinte furajere?, cum ar zice Marin Sorescu, cuvinte numai bune de uitat, de eliminat.
Acum, in anii de scoala, trebuie sa citim toate romanele lumii, acum toata matematica, sa nu cumva sa ramina vreo teorie lobacevskiana nepredata ca-i incultura mare, acum toata fizica, toata chimia, toata biologia, istoria, geografia?
Acum, ca daca nu e acum, nu va mai fi niciodata? Ciudat presentiment!
Si dupa citiva ani, cind nimeni in societate nu-i intreaba de ceea ce au invatat, ajung sa urasca scoala, sa ?puna cartea-n cui?, cum se zice.
Un adevar elementar si dureros trebuie spus: niciodata absolventii nu mai muncesc in societate cu rigoarea, gravitatea, promptitudinea cu care au lucrat in scoala. Prin cancelarii circula o ?coroziva? ce trebuie luata in seama: daca in tara romaneasca maturii ar munci cit muncesc elevii, tara asta ar fi ajuns departe! Ca orice gluma, fie vinovata, fie nevinovata, are si trista ei parte de adevar.
Scoala europeana are in Romania, deocamdata, ca intr-o blestemata ecuatie maioresciana, are deci doar voluptatea formelor. Fondul European e inca departe. Pina atunci, pina nu vom gasi miezul raului si nu-l vom inlocui, nu vom avea spor si in cercuri largi vom da ocol ca liliecii ingrijorati ? soarecii altarelor ? turlelor singuratice.
Avem de dat raspunsuri la intrebari grele. De ce pentru absolventii invatamintului romanesc socialul nostrum e un iad cetatenesc pavat cu bune intentii, in timp ce societatea europeana e usor suportabila?
Nu e pentru nimeni un secret faptul ca noi finantam indirect Europa prin neputinta, caci de neputinta e vorba, de a ne pastra valorile, inteligentele. Scoala face mari eforturi pentru dezvoltarea acestor capacitati. Chiar cu exagerari. Chiar cu formarea unei culturi organizationale specifice care ignora notiunea de invatamint ?public?.
S-a impus o situatie care, in cazul noilor norme de finantare, va produce confuzie: ai elevi olimpici, ai un statut la nivelul sistemului. Faci o buna sau foarte buna educatie pentru elevii de mijloc, nu-ti masoara nimeni aceasta performanta care, prin meticulozitate, rafinament, incordare psihica, situeaza profesorul la un nivel cel putin egal cu cel care ?da? olimpici. Caci in cazul olimpicilor avem de-a face cu un fenomen rar: rasare tot ce semeni, pe cind in forma gri a educatiei fondul e, de regula, rebel.
?Intrebarile lor sint si multe si grele. Noi, cei maturi, parinti, profesori ? oricum, cei implicati in educatie ? adesea dezvoltam un tip de surzenie la intrebarile lor si, evident, gresim. Caci intrebarile lor rod, nu rodesc. Si daca totusi rodesc, dau semne nelinistitoare care se finalizeaza cu decizii gresite.
Cine sa-i inteleaga? Cine sa-i ocroteasca? Lumea in care sint asezati este aspra si nerabdatoare, grabita si neinduratoare.
Trebuie sa privim incordati si tremurati de responsabilitate pedagogica si spre zona gri a adolescentei!?Ca profesor, vrind sa-i intelegi, nu ai cum sa nu-i iubesti. Nu-i poti privi rupti de lume. Ei sint o parte a ei si nu peste multa vreme lumea, lumea romaneasca, vreau sa zic, va fi cam cum o vor ei.
Cum ar arata portretul (robot? nu, cuvantul imi da fiori!) adolescentului de azi? Iata o intrebare care se impune. Cu rascrucea in suflet, nestiind prea bine pe ce cale sa o apuce, cu increderea in lume usor zdruncinata, cu increderea in scoala adesea rau cladita, cu educatia in familie de multe ori sustinuta precar, cerind societatii cu indreptatire mai mult decit poate aceasta, biata de ea, sa dea.
Adolescentii de azi imi par a fi cititori ocazionali de ziare, rasfoind si cautind (cautindu-se) ascultatori de radio, leganindu-se cu voluptate in hamacul sonor al muzicii lejere, trecind cu nepasare de la vaietul vulgar al manelelor la cintece rastite, cu texte de ocna si de inima albastra.
Ii vezi trecind prin padurea de tentatii fara puterea de a se opri. Intind naiv mina spre fructe oprite, le gusta necoapte, cauta si prefera, spre mirarea noastra, fericirea ieftina, cu damf de efemeritate.
Dimineata, la prinz si seara ii vezi sporind forfota orasului. Cu suflete frumoase in care visele cresc ca nalba trag la edec povara metafizica a adolescentei. Ii vezi pretutindeni, atit de asemanatori si totusi atit de diferiti, cu mersul lor usor ezitant si stingaci, specific fiintelor marine ce traiesc pe uscat si ar vrea sa zboare?
Acul fragil al busolei sufletului lor cauta tremurind febril nordul moral.
Le recunosc dreptul de a vorbi primii, in cunostinta de cauza, pe ton acut, despre singuratate si iubire, despre tandrete si saracie, despre nedreptate si viciu, despre parasire si sacrificiu.
Noi le vorbim cu pasiune cind reala, cind trucata despre viitor, despre Europa, despre integrare si valori, despre munca, pragmatism si ei ne privesc ironici si neincrezatori, prea devreme sceptici, prea devreme banuitori, mici Morometi (nu Morometzii!) de la gurile Dunarii.
Cert lucru, odiseea lor pedagogica e grea. Iliada existentiala speram sa nu fie la fel de grea.
In final, sa ne reamintim indemnul Fericitului Augustin: ?Iubeste-i si fa ce vrei!, caci iubindu-i nu poti sa faci decit bine!?
Gradinile sufletului cer mare lucrare, si din perspectiva lui Candide putine lucruri par mai importante decat aceasta. Si daca mai adaugam ca aceasta formula memorabila este o metafora a Educatiei, intelegem de ce o readucem in prim-plan in prima zi de scoala. Pina sa ne apucam de lucru, acum, in chiar prima zi, nu e rau sa privim cu ingrijorare gradina si vegetatia care vremelnic a napadit-o.
Zilele trecute, mass-media a publicat structura cheltuielilor de consum pe primul trimestru al acestui an. Stirea a trecut ca si neobservata. Nu a interesat pe nimeni. Nu a avut parte de nici o analiza.
Cu uimire si mihnire, am aflat de aici cit cheltuiesc romanii pentru educatie, dupa ce incheie ciclul scolaritatii: 0,9%, adica cel mai putin din seria reperelor esentiale prinse in grafic.
Pentru comunicatii 4,7%, transport 5,9%, sanatate 4,4%, apa, gaze, electricitate 17,8%, piine 19% etc.
Pentru viciile pedepsite, alcool si tutun, 5,6%, iar pentru viciul nepedepsit al lecturii 0,9%!
"Cascavalul" sociometric, sectionat rezonabil pentru alte domenii, cind ajunge la "educatie" nici nu poate oferi un sector colorat, ci doar un mic junghi cenusiu?
Nu stiu daca e doar putin, in mod sigur e jenant.
Dupa ce incheie scoala, dupa ce incheie era gratuitatii (si aceasta cu destule probleme, mai ales in anii de final de ciclu scolar) romanul incepe o noua perioada pe care as numi-o ? marea nepasare.
Peste gradinile sufletului, cum-necum trasate si cultivate de scoala se asaza repede, salbatica, iarba uitarii.
Trebuie sa reflectam, macar acum, la inceput de an scolar, asupra acestei optiuni jenante si ingrijoratoare care ne plaseaza iarasi in zona crepusculara a ierarhiilor europene. Este evident ca acest biet procent care ilustreaza optiunea romanilor pentru educatie este unul din cele mai mici din Europa. Stiam de comparatii hazlii la pasta de dinti sau hirtie igienica, la detergenti sau sapun. Dar la educatie e prea de tot, daca nu cumva toate la un loc deriva dintr-un mod romanesc de a reactiona la problemele vietii.
Sa fie aceasta optiune cauzata de un reflex psihologic obisnuit: tot ce e gratuit nu e de pretuit?
Dupa ce e obisnuit ca in educatie totul sau aproape totul sa fie de-a gata, vreme de cincisprezece ani, romanul nici nu mai stie ce trebuie sa faca sa intretina ceea ce deja are: dorinta de a citi, de a scrie, de a comunica, de a se informa. Si nimeni in scoala nu-i spune, nu-l invata ca educatia proprie nu e niciodata incheiata. Din pacate pentru absolventul roman, despartirea de scoala este egala cu despartirea de toate formele educatiei.
Intra in viata sociala care ii solicita cu totul alte reflexe decit cele cultivate de scoala.
Privind cu atentie evolutia absolventilor din scolile romanesti, remarcam un lucru care are tilcul lui: la societatea romaneasca sint adaptabili, usor adaptabili chiar, cei care nu au pus prea mare pret pe scoala, cei care vin din mijlocul ierarhiilor scolare.
Cei care au fost ?virfuri?, care si-au croit modele din ceea ce au primit in scoala, au unele probleme cu adaptarea, cu realitatea romaneasca buclucasa, devin chiar inadaptabili. Refuza lumea romaneasca si se integreaza rapid si pe bani buni oriunde in Europa, ca si cind chiar pentru asta au fost educati. Ceea ce refuza Romania ca valoare si inteligenta, are loc imediat in Europa.
Daca analizam principiile generale ale scolilor mari din Europa remarcam o tendinta pe care noi nu o putem inca impune. Probabil ca elevii invata de-a lungul anilor de scoala notiuni mai putine, mai usoare, mai pragmatice. Probabil ca activitatea de educare individuala e mai dezvoltata: fiecare elev este vazut in unicitatea sa si primeste un meniu educational pe masura, adecvat.
Dar in toti anii de scoala li se cultiva un sentiment ce devine principiu: educatia trebuie sa fie permanenta, sa fie de-a lungul intregii vieti. Toata viata trebuie sa se instruiasca, sa stie unde sint sursele, cum sa se foloseasca de ele si mai ales sa stie ca fara aceste resurse nu reuseste. Este vorba, in acest reflex social, despre cultura devenita civilizatie.
Noi avem o alta atitudine. Indopam elevii ca pe niste ginsaci inaintea zilei de tirg, ii indopam cu ?cuvinte furajere?, cum ar zice Marin Sorescu, cuvinte numai bune de uitat, de eliminat.
Acum, in anii de scoala, trebuie sa citim toate romanele lumii, acum toata matematica, sa nu cumva sa ramina vreo teorie lobacevskiana nepredata ca-i incultura mare, acum toata fizica, toata chimia, toata biologia, istoria, geografia?
Acum, ca daca nu e acum, nu va mai fi niciodata? Ciudat presentiment!
Si dupa citiva ani, cind nimeni in societate nu-i intreaba de ceea ce au invatat, ajung sa urasca scoala, sa ?puna cartea-n cui?, cum se zice.
Un adevar elementar si dureros trebuie spus: niciodata absolventii nu mai muncesc in societate cu rigoarea, gravitatea, promptitudinea cu care au lucrat in scoala. Prin cancelarii circula o ?coroziva? ce trebuie luata in seama: daca in tara romaneasca maturii ar munci cit muncesc elevii, tara asta ar fi ajuns departe! Ca orice gluma, fie vinovata, fie nevinovata, are si trista ei parte de adevar.
Scoala europeana are in Romania, deocamdata, ca intr-o blestemata ecuatie maioresciana, are deci doar voluptatea formelor. Fondul European e inca departe. Pina atunci, pina nu vom gasi miezul raului si nu-l vom inlocui, nu vom avea spor si in cercuri largi vom da ocol ca liliecii ingrijorati ? soarecii altarelor ? turlelor singuratice.
Avem de dat raspunsuri la intrebari grele. De ce pentru absolventii invatamintului romanesc socialul nostrum e un iad cetatenesc pavat cu bune intentii, in timp ce societatea europeana e usor suportabila?
Nu e pentru nimeni un secret faptul ca noi finantam indirect Europa prin neputinta, caci de neputinta e vorba, de a ne pastra valorile, inteligentele. Scoala face mari eforturi pentru dezvoltarea acestor capacitati. Chiar cu exagerari. Chiar cu formarea unei culturi organizationale specifice care ignora notiunea de invatamint ?public?.
S-a impus o situatie care, in cazul noilor norme de finantare, va produce confuzie: ai elevi olimpici, ai un statut la nivelul sistemului. Faci o buna sau foarte buna educatie pentru elevii de mijloc, nu-ti masoara nimeni aceasta performanta care, prin meticulozitate, rafinament, incordare psihica, situeaza profesorul la un nivel cel putin egal cu cel care ?da? olimpici. Caci in cazul olimpicilor avem de-a face cu un fenomen rar: rasare tot ce semeni, pe cind in forma gri a educatiei fondul e, de regula, rebel.
?Intrebarile lor sint si multe si grele. Noi, cei maturi, parinti, profesori ? oricum, cei implicati in educatie ? adesea dezvoltam un tip de surzenie la intrebarile lor si, evident, gresim. Caci intrebarile lor rod, nu rodesc. Si daca totusi rodesc, dau semne nelinistitoare care se finalizeaza cu decizii gresite.
Cine sa-i inteleaga? Cine sa-i ocroteasca? Lumea in care sint asezati este aspra si nerabdatoare, grabita si neinduratoare.
Trebuie sa privim incordati si tremurati de responsabilitate pedagogica si spre zona gri a adolescentei!?Ca profesor, vrind sa-i intelegi, nu ai cum sa nu-i iubesti. Nu-i poti privi rupti de lume. Ei sint o parte a ei si nu peste multa vreme lumea, lumea romaneasca, vreau sa zic, va fi cam cum o vor ei.
Cum ar arata portretul (robot? nu, cuvantul imi da fiori!) adolescentului de azi? Iata o intrebare care se impune. Cu rascrucea in suflet, nestiind prea bine pe ce cale sa o apuce, cu increderea in lume usor zdruncinata, cu increderea in scoala adesea rau cladita, cu educatia in familie de multe ori sustinuta precar, cerind societatii cu indreptatire mai mult decit poate aceasta, biata de ea, sa dea.
Adolescentii de azi imi par a fi cititori ocazionali de ziare, rasfoind si cautind (cautindu-se) ascultatori de radio, leganindu-se cu voluptate in hamacul sonor al muzicii lejere, trecind cu nepasare de la vaietul vulgar al manelelor la cintece rastite, cu texte de ocna si de inima albastra.
Ii vezi trecind prin padurea de tentatii fara puterea de a se opri. Intind naiv mina spre fructe oprite, le gusta necoapte, cauta si prefera, spre mirarea noastra, fericirea ieftina, cu damf de efemeritate.
Dimineata, la prinz si seara ii vezi sporind forfota orasului. Cu suflete frumoase in care visele cresc ca nalba trag la edec povara metafizica a adolescentei. Ii vezi pretutindeni, atit de asemanatori si totusi atit de diferiti, cu mersul lor usor ezitant si stingaci, specific fiintelor marine ce traiesc pe uscat si ar vrea sa zboare?
Acul fragil al busolei sufletului lor cauta tremurind febril nordul moral.
Le recunosc dreptul de a vorbi primii, in cunostinta de cauza, pe ton acut, despre singuratate si iubire, despre tandrete si saracie, despre nedreptate si viciu, despre parasire si sacrificiu.
Noi le vorbim cu pasiune cind reala, cind trucata despre viitor, despre Europa, despre integrare si valori, despre munca, pragmatism si ei ne privesc ironici si neincrezatori, prea devreme sceptici, prea devreme banuitori, mici Morometi (nu Morometzii!) de la gurile Dunarii.
Cert lucru, odiseea lor pedagogica e grea. Iliada existentiala speram sa nu fie la fel de grea.
In final, sa ne reamintim indemnul Fericitului Augustin: ?Iubeste-i si fa ce vrei!, caci iubindu-i nu poti sa faci decit bine!?
