"Întâia oară l-am văzut, pe viu, în ziua de 28 ianuarie 1990, în timpul întâlnirii dintre liderii FSN şi cei ai PNŢ, PNL şi PSDR din Palatul Victoria, urmată de prima venire a minerilor în Capitală. Apoi l-am cunoscut îndeajuns de bine. Este, după regele Mihai, personalitatea care m-a impresionat cel mai mult", povesteşte Vosganian pe blog.
Liberalul evocă amintirea lui noiembrie din urmă cu 15 ani. "Îmi amintesc de şirurile nesfârşite de români veniţi să-i dea, din inimă, un ultim omagiu. Era un noiembrie mai friguros ca acesta, am aşteptat, îmi amintesc, împreună cu Carmen Bendovski, multe ore în coloana formată pe Bulevardul Carol I, până să pătrundem în sediul PNŢ, unde era chiar întuneric ca într-un cavou. De trei ori am văzut atâta lume adunată, după Revoluţie: la mitingul Alianţei Civice din 15 noiembrie 1990, la venirea regelui, în primăvara lui 1992, şi la înmormântarea lui Corneliu Coposu, în noiembrie 1995. De atunci n-am mai văzut niciodată peste o sută de mii de români laolaltă. Şi nici n-am mai văzut atâta smerenie amestecată cu atâta dârzenie", consideră Vosganian.
