Aproape sigur, Romania va intra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Evident, cu totii ne dorim asta si spunem ca acolo este si locul nostru, chiar daca, launtric, fiecare dintre noi crede ca nu prea meritam sa ne numaram printre tarile membre UE. Insa abia cind ajungi intr-o tara din Uniunea Europeana realizezi ca diferentele dintre noi si ei sint uriase si stai si te intrebi: sincer, ce cautam noi acolo? Cine a vazut o tara din UE sigur stie despre ce vorbesc. Sa ne comparam cu Austria? Nici vorba. Cu Italia? Poate, un pic, sintem mai apropiati, ca si comportament, de italieni, decit de alte popoare, dar impresia poate fi subiectiva, tinind cont de numarul mare de imigranti - milioane! - care formeaza acum natia italiana. Cu Germania? Nici nu incape termen de comparatie, la nici un nivel. Poate cu Ungaria sau Cehia? Nici macar atit, cu toate ca, pina acum vreo 17 ani, eram cu totii parte a aceluiasi bloc comunist. In Uniunea Europeana nu exista atitia needucati ca pe la noi. Degeaba ne laudam cu sistemul nostru de invatamint si cu desteptaciunea noastra; ne lipseste prea mult bunul simt. In UE nu se arunca gunoaie pe strada. In UE nu exista atita golanie ca pe aici. In UE, fiecare se respecta pe sine, in primul rind, si ii respecta, implicit, pe ceilalti. Nu e cazul la noi. In UE, nu ai niciodata sentimentul acela al nesigurantei pe strada, indiferent de zona in care te afli sau de ora, sentiment pe care noi il traim aproape continuu. In UE exista servicii adevarate, de calitate. In UE nu exista gropi in asfalt, iar infrastructura rutiera e bine pusa la punct. Soferii conduc civilizat si respecta regulile de circulatie. In UE toate sint bine puse la punct, iar birocratia e aproape inexistenta - de exemplu, un buletin de identitate se elibereaza in 5 minute! Nici macar istoric nu ne putem compara, iar marturiile trecutului nostru, atit de glorificat prin cartile de istorie, palesc total in fata monumentelor de prin marile orase ale UE. Si nu doar atunci cind compari Bucurestiul, de exemplu, cu Viena, Milano sau Hamburg, dar constati ca sintem in urma rau si atunci cind incerci sa cauti termen de comparatie cu Budapesta. E suficient sa treci prin Ungaria si iti schimbi total parerea buna pe care o mai ai despre Romania. Cind vezi ce-au fost in stare sa realizeze civilizatiile trecute prin Italia, Germania sau Austria si Ungaria, constientizezi cu adevarat ca n-am fost niciodata cine stie cine in Europa asta. Si, odata ajuns acolo in vizita, e normal sa te intrebi ce cautam noi in Uniunea Europeana. Nu am devenit nici mai civilizati, nici mai intelepti, nici mai dezvoltati din punct de vedere economic. Am fost, sintem si inca vom fi mult in urma tuturor. Intram in UE, dar nu stiu daca iesim de fapt din romanismul nostru, de genul "las-o, ma, ca merge-asa!". Ne place doar sa credem asta sau sa speram ca ceva se va schimba la noi si mai ales in fiecare dintre noi. Dar atit.
