In alta ordine de idei, Sgircitu a mai dezvaluit un aspect extrem de interesant: modul cum se lucreaza o serie de dosare penale. Mai precis, la temelia anumitor cauze ajunse in justitie, piesa de baza este denuntul altor indivizi, de factura cel putin la fel de indoielnica, precum a celui acuzat. Acesti indivizi declara ce vrea Politia, fie pentru ca sint in dusmanie cu inculpatul fie pentru ca au la rindul lor niste "tinichele" de care vor ca politistii sa uite fie chiar spun adevarul. Ei bine, pe marturiile unor asemenea insi nu te poti baza. O dau la pace intre ei si-si schimba declaratiile una-doua, astfel ca dosarele se fisiie de tot in fata judecatorilor. Mai mult decit atit, dintotdeauna din dosare "rasufla" fel de fel de informatii, de zici ca interlopii semneaza condica la Politie. O anomalie la fel de nociva, pentru ca oamenii de buna-credinta nu se simt protejati si le este teama sa depuna marturie. Uite-asa, de marile campanii indreptate impotriva practicilor interlopilor, cum ar fi taxele de protectie, se alege praful, exact ca-n perioada '97-2000. Pina la urma, daca altfel nu se poate, e bine si asa: gruparile organizate sa se simta urmarite de Politie zi si noapte. Numai ca, in vreme ce unii sint perchezitionati de cite 4 - 5 ori pe zi, altii joaca barbut organizat, cu cite 300 de masini la poarta si prin zona nu trece nici un politist. Ce rezulta de aici? Rezulta ca, de fapt, toate aceste actiuni in forta sint doar de fatada, nu au consistenta actului de justitie dus pina la capat. De ce? Pentru ca adevarata retea de relatii subterane care protejeaza afacerile ilegale de calibru, cum ar fi traficul de carne vie, sa se deruleze pe mai departe.
Concluzionind, degeaba vin la comanda politisti tineri, daca ei au fost crescuti la umbra militienilor si-au mostenit aceleasi metehne. Este nevoie de o alta mentalitate, altminteri acest sistem retrograd se va perpetua, teorie care este perfect valabila, din punctul meu de vedere, si in cazul magistratilor, si in cazul oamenilor politici.