Prima tentatie, reprimata rapid, a fost aceea de a ma opri la un titlu mai scurt: "Razboi si pace". Prin aluzia directa la Tolstoi, titlul ar fi deturnat intentia mea initiala, deviind spre "literatura", adica spre locul acela dispretuit de cerberii lumii acesteia, pentru ca, fie ca scrii, fie ca rasfoiesti o carte, nu moare nimeni din asa ceva. In plus, fara politica si singe, pentru multi - ba chiar pentru foarte multi - viata nu-i viata. Tot asa cum, prin aceeasi "politica", atit razboiul, cit si pacea, pun capac vietii, anulind orice sens... In cazul razboiului, "metoda" e simpla: bomba nu are principii si nici nu crede in Dumnezeu, asa ca rade tot si racoreste multe orgolii abjecte. In cazul pacii, "metoda" e mai sofisticata: tot timpul niste cimpanzei sanatosi tun, bine hraniti si plini de energie vor sa ne conduca cu tot pretul, facindu-ne viata un cosmar si "pacea" impracticabila. De la micii mafioti ai unui sat, trecind apoi prin toate straturile de latrai dictatori sau democrati si ajungind pina la Bush si Putin, se intinde o plasa deasa, din care o lume intreaga nu mai are scapare.
Razboiul din Caucaz nu aduce nimic nou. Mii de morti au mai fost, spaima si teroarea fac, desigur, parte din instrumentele politicii mondiale, minciuna tine loc de ideal si "animalul" mai mare, se stie, ii crapa capul "animalului" mai mic. Cu toate acestea, parca si sensul cuvintelor s-a pierdut cu totul. Pe un ton perfect egal se numara cadavrele de pe frontul georgian concomitent cu dezvoltarea unei apologii a chilotilor Pamelei Anderson. Se mimeaza normalitatea cu o asemenea parsivenie, incit multi sfirsesc iremediabil schizofrenici, crezind ca ciuruitul de oameni este firesc din cind in cind si face parte, in mod obligatoriu, din dinamica "fericitei" societati moderne. Unii comenteaza pasionati tehnica de lupta a celor doua tabere. Altii fac aplicatii de sociologie si statistica pe numarul de victime. "Analistii" calculeaza "costurile" si "cistigurile". "Factorii" politici simuleaza "ingrijorarea". "Durii" de succes ai televiziunilor, dupa o masa copioasa si citeva eructatii zdravene, dau lectii de politica internationala direct pe imaginile socante din Osetia de Sud. Se fac previziuni, se dau pronosticuri. "Spectacolul" e live. Pe fondul strigatelor disperate ale celor din zona de razboi, absolut nimeni nu vrea sa se delimiteze de crima si sa admita ca o astfel de "viata" este sub demnitatea umana. Ba, mai mult, avem si "perversi" excitati de posibilitatea unei mari confruntari, de unde si aparitia expresiilor "dulaul american" si "ursul rusesc". Toate consideratiile sint de ordin "tehnic", "tactic", "politic" sau "economic".
Declaratiile violent de primitive ale lui Putin si cele somnoroase si plictisite ale lui Bush nu anunta altceva decit un alt inevitabil "carnaval", ale carui explozii se vor impleti armonios cu artificiile Olimpiadei din China. Doar ca va fi ceva mai "tare", mai spectaculos si mult mai aproape de noi. Se va vedea, astfel, cu mai multa claritate ca, oricind, in orice moment, din orice motiv, politica e mai presus de viata, iar moartea singura solutie la genialele tratate internationale.
Razboiul din Caucaz nu aduce nimic nou. Mii de morti au mai fost, spaima si teroarea fac, desigur, parte din instrumentele politicii mondiale, minciuna tine loc de ideal si "animalul" mai mare, se stie, ii crapa capul "animalului" mai mic. Cu toate acestea, parca si sensul cuvintelor s-a pierdut cu totul. Pe un ton perfect egal se numara cadavrele de pe frontul georgian concomitent cu dezvoltarea unei apologii a chilotilor Pamelei Anderson. Se mimeaza normalitatea cu o asemenea parsivenie, incit multi sfirsesc iremediabil schizofrenici, crezind ca ciuruitul de oameni este firesc din cind in cind si face parte, in mod obligatoriu, din dinamica "fericitei" societati moderne. Unii comenteaza pasionati tehnica de lupta a celor doua tabere. Altii fac aplicatii de sociologie si statistica pe numarul de victime. "Analistii" calculeaza "costurile" si "cistigurile". "Factorii" politici simuleaza "ingrijorarea". "Durii" de succes ai televiziunilor, dupa o masa copioasa si citeva eructatii zdravene, dau lectii de politica internationala direct pe imaginile socante din Osetia de Sud. Se fac previziuni, se dau pronosticuri. "Spectacolul" e live. Pe fondul strigatelor disperate ale celor din zona de razboi, absolut nimeni nu vrea sa se delimiteze de crima si sa admita ca o astfel de "viata" este sub demnitatea umana. Ba, mai mult, avem si "perversi" excitati de posibilitatea unei mari confruntari, de unde si aparitia expresiilor "dulaul american" si "ursul rusesc". Toate consideratiile sint de ordin "tehnic", "tactic", "politic" sau "economic".
Declaratiile violent de primitive ale lui Putin si cele somnoroase si plictisite ale lui Bush nu anunta altceva decit un alt inevitabil "carnaval", ale carui explozii se vor impleti armonios cu artificiile Olimpiadei din China. Doar ca va fi ceva mai "tare", mai spectaculos si mult mai aproape de noi. Se va vedea, astfel, cu mai multa claritate ca, oricind, in orice moment, din orice motiv, politica e mai presus de viata, iar moartea singura solutie la genialele tratate internationale.
