Multi dintre detinutii aflati in custodia Penitenciarului de Maxima Siguranta Braila "se trezesc", dupa ce sint
incarcerati definitiv si irevocabil, sa declare ca, de fapt, parte dintre infractiunile pentru care au fost condamnati nu au fost savirsite
de ei. Zilele trecute, un detinut de la Braila, chiar a declarat greva foamei - refuz de hrana, cum se spune in mediul privativ de libertate
- afirmind ca, in timpul anchetei mai multi politisti, din Buzau, Rimnicu Sarat si chiar si din Braila, l-au "impulsionat" sa isi asume si
fapte pe care nu le-a comis, fapte ramase in scriptele politienesti ca fiind cu autori necunoscuti (A.N.). Pretextul ar fi ca oricum, in fata
instantei, faptele de aceeasi natura se contopesc, iar pedeapsa este cit pentru o singura infractiune, dar in plus, se aplica circumstante
atenuante si astfel, cuantumul pedepsei va scadea. In fata instantei nu s-a intimplat asa, iar detinutul s-a revoltat. Deunazi, reporterii
nostri au mai dat peste doua cazuri care ridica semne de intrebare asupra modului in care doi infractori, incarcerati deja in penitenciare,
au ajuns sa-si asume, in 2006, fapte pe care le-ar fi savirsit in 2004 si 2005. Mai mult, intr-un caz, in momentul in care a vrut sa-l
trimita in fata instantei pe autor, dupa inceperea urmaririi penale, procurorul de ancheta a constatat ca respectivul se afla in Arest la
momentul comiterii faptei. Atit politistii, cit si magistratii si custozii infractorilor sint de parere ca detinutii au facut o adevarata
practica din recunoasterea faptelor cu autori necunoscuti, insa primii sustin ca acum nu se mai intimpla asa ceva, dat fiind ca inculparea
unui individ s-ar produce in baza probelor directe.
Fapte "cusute cu ata alba"
Pe 19 iunie a.c., procurori din cadrul
Parchetului de pe linga Tribunalul Braila l-au trimis in judecata pe Catalin Baciu, aflat deja in Penitenciarul de Maxima Siguranta Braila,
si pentru alte fapte concurente, respectiv furturi calificate, fapte care dateaza din 2005 si pe care Baciu le-a recunoscut. Barbatul a
recunoscut ca: 1. Pe 7 octombrie 2005 a furat o bicicleta, insa prejudiciul a fost recuperat. 2. Pe 27 septembrie 2005 a intrat in cabinetul
unei doctorite, i-a furat poseta cu bani si acte. 3. In cursul lunii septembrie acelasi an ar fi participat la un furt, impreuna cu alte
persoane, furt dintr-o locuinta, prejudiciul a fost mic, dar nerecuperat. 4. Baciu a mai recunoscut ca la data de 27 iunie 2005 a dat o
spargere la Spitalul Judetean, de unde a furat un computer si 9 dischete. Si pentru aceasta ultima fapta, impotriva lui Baciu s-a inceput
urmarirea penala, insa, surpriza, in momentul in care a inceput actiunea penala, in vederea trimiterii in judecata, procurorul a constatat:
"La data respectiva, Baciu era arestat in alta cauza, astfel incit nu el este autorul faptei". Prin urmare, procurorul a dispus scoaterea de
sub urmarire penala si disjungerea cauzei pentru continuarea cercetarilor. De altfel, in toate cele patru cauze pe care Baciu le-a
recunoscut, mijloacele de proba numite de procuror sint procese-verbale de cercetare la fata locului, declaratiile unor martori, declaratia
inculpatului. In nici una dintre fapte nu se argumenteaza - potrivit rechizitoriului - cu o proba materiala, precum amprentele, urmele de
pasi sau vreun corp delict.
Urmarit general, "cooperant" dupa 2 ani de la comiterea faptelor
Pe data de 20 iunie 2006, Cosmin
Cristian Milea, zis "Hercul", 19 ani, brailean incarcerat in Penitenciarul de Maxima Siguranta din Arad, a fost trimis in judecata de
procurori din cadrul Parchetului de pe linga Tribunalul Braila, de asemenea sub aspectul savirsirii unor furturi calificate. Intre furtul si
distrugerea a doua autoturisme si conducere fara permis, datind din mai - noiembrie 2004, Milea si-a asumat si doua furturi marunte: furtul
unui radiocasetofon si a unui panou frontal de radiocasetofon, fapte care fusesera, initial, inregistrate cu autori necunoscuti. Nici in
aceste cauze, procurorul nu numeste printre probele anchetei probe directe precum amprentele, de pilda, dar nici nu se face mentiunea ca
infractorul ar fi lucrat cu manusi. Curios este ca Milea era urmarit general, fiind condamnat pentru o fapta similara celor recunoscute
ulterior, iar la data de 26.04.2006 a fost prins in Vama Turnu, din Arad, in vreme ce incerca sa iasa din tara.
Timp de mai bine de o
saptamina, la inceputul acestei luni, insa, detinutul Mihai Pirjol, 39 de ani, originar din Buzau, incarcerat la Braila, a fost in refuz de
hrana, sub pretextul ca a fost "impulsionat si determinat de politisti din Buzau, Rimnicu Sarat si Braila" sa recunoasca o serie de A.N.-uri,
insa instanta nu i-a contopit faptele si nici n-a tinut cont de circumstantele atenuante: "Acum, am cerut revizuirea dosarului, fiindca, daca
s-ar uita cineva in actele din acesta ar vedea clar ca eu eram in acelasi timp in mai multe localitati, ceea ce nu este posibil".
Ce
spune legea?! Dar politistii?!
Potrivit art. 33, 34 si 36 din Codul Penal, se poate face contopirea pedepselor pentru infractiuni
concurente, daca se constata ca, dupa ce a fost condamnat definitiv, "cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o
infractiune concurenta", caz in care se aplica pedeapsa cea mai grea a ultimei fapte savirsite, ori, din textul de lege detinutii inteleg ca
din ultima pedeapsa aplicata pentru o fapta similara, dar mai usoara, se scade perioada deja executata din prima pedeapsa. Si, ani la rind,
instantele de judecata au folosit acest text de lege. Mai mult, detinutii se bazeaza si pe art. 74 si 76 din Codul Penal, privind
circumstantele atenuante, care se aplica in cazul in care autorul are o atitudine sincera si isi recunoaste fapta. De pilda, potrivit art.
76, in cazul circumstantelor atenuante, "cind minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub
minimul special, dar nu mai jos de un an".
Fata de cazurile descrise mai sus, cms.sef Ionel Decu, adjunct al sefului Inspectoratului de
Politie al Judetului Braila (IPJ), ne-a declarat: "In anii anteriori s-a practicat (vizavi de faptul ca politistii ii “determina” pe detinuti
sa ia asupra lor fapte cu A.N. - n.r.). Dar eu cred ca detinutii recunosc asemenea fapte doar pentru a se plimba dintr-un penitenciar
intr-altul. Acum, unde sint prinsi, sint si incarcerati si, de exemplu, daca sint prinsi la Mehedinti, sint arestati acolo si, pentru a
ajunge acasa, mai aproape de familie, recunosc fapte de aici. Noi, in Arestul Politiei nici nu-i tinem, n-avem decit vreo 23 - 25, de cind au
aparut normele europene ii trimitem la Penitenciar, fiindca acolo beneficiaza de toate drepturile si, apoi, chiar daca ei recunosc anumite
fapte despre care aud de la altii ca ei, noi mergem pe probe directe. Repet: se practica in anii trecuti, dar, acum, noi am taiat lantul".
Recul in instante si in inchisori
Ca anchetatorii merg pe probe directe a fost de parere si magistratul Fanel Mihalcea,
prim-procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila: "Daca nu sint probe nu se ajunge la inculpare, chiar daca detinutul recunoaste o
fapta, dar eu n-am auzit de asa ceva, ci doar de circumstantele atenuante. Poate din acest motiv recunosc ei si alte fapte, dar simpla
recunoastere a faptei nu duce la inculpare. Simpla recunoastere a faptei nu trebuie si nu ar trebui sa fie proba". Cert este ca in
penitenciare sint foarte multi detinuti care sustin ca au fost influentati de catre politisti sa ia asupra lor si alte fapte. Iata, in acest
sens, si parerea unui magistrat care are rol de custode al detinutilor: "A devenit o practica aceea ca detinutii sa recunoasca fapte pe care
nu le-au comis, sperind ca li se va scadea pedeapsa executata din aceea primita pentru fapta ulterior recunoscuta, dar de mai mica gravitate.
Unii chiar spun ca au avut de cistigat in acest fel. Este o practica a detinutilor de a recunoaste si fapte cu autori necunoscuti, insa acest
fapt “salveaza” imaginea unei institutii, dar greveaza activitatea instantelor si a penitenciarelor. Aceasta practica nu serveste actului de
justitie. In acest fel, activitatea instantelor se aglomereaza, statul cheltuie mai multi bani cu afacerile judiciare ale detinutilor, iar
efectul se simte si in penitenciar, fiindca aceia care nu primesc contopirea si reducerea pedepsei se revolta, intra in refuz de hrana, depun
plingeri penale impotriva anchetatorilor, cer revizuirea dosarelor, ceea ce iarasi aglomereaza instantele si inseamna bani publici cheltuiti
de stat, bani care nu vor fi recuperati niciodata", ne-a declarat magistrat Gheorghe Cucu, directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta
Braila.
incarcerati definitiv si irevocabil, sa declare ca, de fapt, parte dintre infractiunile pentru care au fost condamnati nu au fost savirsite
de ei. Zilele trecute, un detinut de la Braila, chiar a declarat greva foamei - refuz de hrana, cum se spune in mediul privativ de libertate
- afirmind ca, in timpul anchetei mai multi politisti, din Buzau, Rimnicu Sarat si chiar si din Braila, l-au "impulsionat" sa isi asume si
fapte pe care nu le-a comis, fapte ramase in scriptele politienesti ca fiind cu autori necunoscuti (A.N.). Pretextul ar fi ca oricum, in fata
instantei, faptele de aceeasi natura se contopesc, iar pedeapsa este cit pentru o singura infractiune, dar in plus, se aplica circumstante
atenuante si astfel, cuantumul pedepsei va scadea. In fata instantei nu s-a intimplat asa, iar detinutul s-a revoltat. Deunazi, reporterii
nostri au mai dat peste doua cazuri care ridica semne de intrebare asupra modului in care doi infractori, incarcerati deja in penitenciare,
au ajuns sa-si asume, in 2006, fapte pe care le-ar fi savirsit in 2004 si 2005. Mai mult, intr-un caz, in momentul in care a vrut sa-l
trimita in fata instantei pe autor, dupa inceperea urmaririi penale, procurorul de ancheta a constatat ca respectivul se afla in Arest la
momentul comiterii faptei. Atit politistii, cit si magistratii si custozii infractorilor sint de parere ca detinutii au facut o adevarata
practica din recunoasterea faptelor cu autori necunoscuti, insa primii sustin ca acum nu se mai intimpla asa ceva, dat fiind ca inculparea
unui individ s-ar produce in baza probelor directe.
Fapte "cusute cu ata alba"
Pe 19 iunie a.c., procurori din cadrul
Parchetului de pe linga Tribunalul Braila l-au trimis in judecata pe Catalin Baciu, aflat deja in Penitenciarul de Maxima Siguranta Braila,
si pentru alte fapte concurente, respectiv furturi calificate, fapte care dateaza din 2005 si pe care Baciu le-a recunoscut. Barbatul a
recunoscut ca: 1. Pe 7 octombrie 2005 a furat o bicicleta, insa prejudiciul a fost recuperat. 2. Pe 27 septembrie 2005 a intrat in cabinetul
unei doctorite, i-a furat poseta cu bani si acte. 3. In cursul lunii septembrie acelasi an ar fi participat la un furt, impreuna cu alte
persoane, furt dintr-o locuinta, prejudiciul a fost mic, dar nerecuperat. 4. Baciu a mai recunoscut ca la data de 27 iunie 2005 a dat o
spargere la Spitalul Judetean, de unde a furat un computer si 9 dischete. Si pentru aceasta ultima fapta, impotriva lui Baciu s-a inceput
urmarirea penala, insa, surpriza, in momentul in care a inceput actiunea penala, in vederea trimiterii in judecata, procurorul a constatat:
"La data respectiva, Baciu era arestat in alta cauza, astfel incit nu el este autorul faptei". Prin urmare, procurorul a dispus scoaterea de
sub urmarire penala si disjungerea cauzei pentru continuarea cercetarilor. De altfel, in toate cele patru cauze pe care Baciu le-a
recunoscut, mijloacele de proba numite de procuror sint procese-verbale de cercetare la fata locului, declaratiile unor martori, declaratia
inculpatului. In nici una dintre fapte nu se argumenteaza - potrivit rechizitoriului - cu o proba materiala, precum amprentele, urmele de
pasi sau vreun corp delict.
Urmarit general, "cooperant" dupa 2 ani de la comiterea faptelor
Pe data de 20 iunie 2006, Cosmin
Cristian Milea, zis "Hercul", 19 ani, brailean incarcerat in Penitenciarul de Maxima Siguranta din Arad, a fost trimis in judecata de
procurori din cadrul Parchetului de pe linga Tribunalul Braila, de asemenea sub aspectul savirsirii unor furturi calificate. Intre furtul si
distrugerea a doua autoturisme si conducere fara permis, datind din mai - noiembrie 2004, Milea si-a asumat si doua furturi marunte: furtul
unui radiocasetofon si a unui panou frontal de radiocasetofon, fapte care fusesera, initial, inregistrate cu autori necunoscuti. Nici in
aceste cauze, procurorul nu numeste printre probele anchetei probe directe precum amprentele, de pilda, dar nici nu se face mentiunea ca
infractorul ar fi lucrat cu manusi. Curios este ca Milea era urmarit general, fiind condamnat pentru o fapta similara celor recunoscute
ulterior, iar la data de 26.04.2006 a fost prins in Vama Turnu, din Arad, in vreme ce incerca sa iasa din tara.
Timp de mai bine de o
saptamina, la inceputul acestei luni, insa, detinutul Mihai Pirjol, 39 de ani, originar din Buzau, incarcerat la Braila, a fost in refuz de
hrana, sub pretextul ca a fost "impulsionat si determinat de politisti din Buzau, Rimnicu Sarat si Braila" sa recunoasca o serie de A.N.-uri,
insa instanta nu i-a contopit faptele si nici n-a tinut cont de circumstantele atenuante: "Acum, am cerut revizuirea dosarului, fiindca, daca
s-ar uita cineva in actele din acesta ar vedea clar ca eu eram in acelasi timp in mai multe localitati, ceea ce nu este posibil".
Ce
spune legea?! Dar politistii?!
Potrivit art. 33, 34 si 36 din Codul Penal, se poate face contopirea pedepselor pentru infractiuni
concurente, daca se constata ca, dupa ce a fost condamnat definitiv, "cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o
infractiune concurenta", caz in care se aplica pedeapsa cea mai grea a ultimei fapte savirsite, ori, din textul de lege detinutii inteleg ca
din ultima pedeapsa aplicata pentru o fapta similara, dar mai usoara, se scade perioada deja executata din prima pedeapsa. Si, ani la rind,
instantele de judecata au folosit acest text de lege. Mai mult, detinutii se bazeaza si pe art. 74 si 76 din Codul Penal, privind
circumstantele atenuante, care se aplica in cazul in care autorul are o atitudine sincera si isi recunoaste fapta. De pilda, potrivit art.
76, in cazul circumstantelor atenuante, "cind minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub
minimul special, dar nu mai jos de un an".
Fata de cazurile descrise mai sus, cms.sef Ionel Decu, adjunct al sefului Inspectoratului de
Politie al Judetului Braila (IPJ), ne-a declarat: "In anii anteriori s-a practicat (vizavi de faptul ca politistii ii “determina” pe detinuti
sa ia asupra lor fapte cu A.N. - n.r.). Dar eu cred ca detinutii recunosc asemenea fapte doar pentru a se plimba dintr-un penitenciar
intr-altul. Acum, unde sint prinsi, sint si incarcerati si, de exemplu, daca sint prinsi la Mehedinti, sint arestati acolo si, pentru a
ajunge acasa, mai aproape de familie, recunosc fapte de aici. Noi, in Arestul Politiei nici nu-i tinem, n-avem decit vreo 23 - 25, de cind au
aparut normele europene ii trimitem la Penitenciar, fiindca acolo beneficiaza de toate drepturile si, apoi, chiar daca ei recunosc anumite
fapte despre care aud de la altii ca ei, noi mergem pe probe directe. Repet: se practica in anii trecuti, dar, acum, noi am taiat lantul".
Recul in instante si in inchisori
Ca anchetatorii merg pe probe directe a fost de parere si magistratul Fanel Mihalcea,
prim-procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila: "Daca nu sint probe nu se ajunge la inculpare, chiar daca detinutul recunoaste o
fapta, dar eu n-am auzit de asa ceva, ci doar de circumstantele atenuante. Poate din acest motiv recunosc ei si alte fapte, dar simpla
recunoastere a faptei nu duce la inculpare. Simpla recunoastere a faptei nu trebuie si nu ar trebui sa fie proba". Cert este ca in
penitenciare sint foarte multi detinuti care sustin ca au fost influentati de catre politisti sa ia asupra lor si alte fapte. Iata, in acest
sens, si parerea unui magistrat care are rol de custode al detinutilor: "A devenit o practica aceea ca detinutii sa recunoasca fapte pe care
nu le-au comis, sperind ca li se va scadea pedeapsa executata din aceea primita pentru fapta ulterior recunoscuta, dar de mai mica gravitate.
Unii chiar spun ca au avut de cistigat in acest fel. Este o practica a detinutilor de a recunoaste si fapte cu autori necunoscuti, insa acest
fapt “salveaza” imaginea unei institutii, dar greveaza activitatea instantelor si a penitenciarelor. Aceasta practica nu serveste actului de
justitie. In acest fel, activitatea instantelor se aglomereaza, statul cheltuie mai multi bani cu afacerile judiciare ale detinutilor, iar
efectul se simte si in penitenciar, fiindca aceia care nu primesc contopirea si reducerea pedepsei se revolta, intra in refuz de hrana, depun
plingeri penale impotriva anchetatorilor, cer revizuirea dosarelor, ceea ce iarasi aglomereaza instantele si inseamna bani publici cheltuiti
de stat, bani care nu vor fi recuperati niciodata", ne-a declarat magistrat Gheorghe Cucu, directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta
Braila.
