Încet dar sigur, se limpezesc apele tulburi în care s-a "scăldat" cel mai mare proiect european regional angajat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei (MDRL): edificarea unui Parc Industrial la Brăila. Început cu mare tam-tam şi având investite speranţe imense în dezvoltarea zonei antreprenoriale locale, proiectul de 6 milioane de euro de la comunitatea europeană s-a terminat brusc, cam la jumătate de drum: după ce s-au cheltuit aproape 4 milioane de euro, constructorul şi-a luat "jucăriile" şi a plecat, lăsând în urmă construcţii care se crapă şi se scufundă în solul insuficient consolidat, ales pentru amplasarea ambiţiosului proiect. Deşi, la început, formula prin aplicarea căreia se urmărea construirea parcului industrial părea o reţetă de succes - proiectant englez, consultant belgian şi executant turc - realitatea a dovedit că, în fapt, finalul a fost un mare fâs. Drept dovadă, un grup de experţi în domeniul construcţiilor, reuniţi în echipa de cercetători a celui mai important institut de cercetare "ICECON" SA Bucureşti (Institutul de Cercetare pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii), a concluzionat că principalii vinovaţi de răsunătorul eşec ar fi proiectantul şi executantul. Astfel, în mod oficial, pentru că expertiza s-a realizat la solicitarea Ministerului Dezvoltării în urma unei licitaţii publice, tabloul devine mult mai clar: proiectul a fost de doi lei, iar execuţia de doi bani. Având aceste concluzii clare din partea institutului de cercetare, ministerul care de altfel a achitat integral nota de plată - 3,9 milioane euro bani cheltuiţi până la blocarea proiectului şi plecarea constructorilor turci -, vrea să tranşeze cauza tocmai în Franţa, la Curtea de Arbitraj Internaţional.
Proiectarea şi execuţia s-au făcut de mântuială!
În vara anului trecut, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei (MDRL) a anunţat că a găsit, după îndelungi căutări, expertul dispus să analizeze în detaliu proiectul-fiasco "Parc Industrial - Brăila". Este vorba despre Institutul de Cercetare pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii - ICECON SA Bucureşti. Echipa de specialişti cooptaţi de ICECON în proiectul de evaluare a fost formată numai din doctori ingineri, care s-au deplasat în mai multe rânduri la Brăila pe parcursul anului trecut, pentru a preleva probe şi a evalua la faţa locului situaţia. În final, au întocmit un raport pe care l-au predat MDLP. Redactorii "Obiectiv" au solicitat ministerului să prezinte concluziile raportului, însă răspunsul a fost acela că publicarea unor astfel de informaţii i-ar periclita apărarea în procesul de arbitraj din Franţa: "Având în vedere că raportul de expertiză tehnică pentru proiectul Parc Industrial Brăila a fost întocmit la solicitarea instituţiei noastre pentru identificarea cauzelor care au generat actuala stare de fapt, vă aducem la cunoştinţă faptul că publicarea concluziilor expertului tehnic ar putea periclita apărarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei în cadrul procesului de la Curtea Internaţională de Arbitraj (...) în contradictoriu cu Asociaţia Alke Insaat Sanayi Ve Ticaret A.S. - Ilk Umut Insaat Sanayi Ve Ticaret A.S.". Totuşi, conducerea ICECON Bucureşti a fost de acord să prezinte în linii mari concluziile analizei efectuate în cazul proiectului în discuţie: cel puţin proiectarea şi execuţia s-au făcut de mântuială. Pe latura proiectării, hiba evidentă este aceea că nu s-a ţinut cont de realitatea din teren în alegerea soluţiei pentru fundaţia clădirilor şi pentru stabilizarea solului. În ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii, concluzia a fost aceea că pe lângă calitatea necorespunzătoare, turcii nici măcar nu s-au sinchisit să semnaleze greşeala proiectantului pentru a o corecta din timp şi a reevalua întreg proiectul. Revenind la răspunsul celor de la minister, mai trebuie precizat că în cazul dosarului aflat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris, având ca părţi MDRL şi Asociaţia Alke Insaat Sanayi Ve Ticaret A.S. - Ilk Umut Insaat Sanayi Ve Ticaret A.S., instanţa de judecată a stabilit ca fundamentarea pretenţiilor reclamantului să fie făcută până la finele acestui an, mai precis până la data de 16 noiembrie 2009.
Român membru al Tribunalului Arbitral de la Paris
Aşa cum stabilesc regulile de adjudcare a contractelor, precum şi Regulamentul "FIDIC" (Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi), instanţa competentă să judece cauzele este Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie de la Paris. De menţionat este că Tribunalul Arbitral a fost constituit, iar ca reprezentant al părţii române a fost numit domnul dr. Victor Tănăsescu. Acesta este senior partener al unei firme de avocatură şi este specializat în Drept internaţional privat, investiţii străine, arbitraj comercial internaţional şi diverse proceduri de mediere şi soluţionare alternative a disputelor, dreptul comerţului internaţional şi dreptul comercial român, drept societar, faliment şi reorganizare judiciară, privatizări, dreptul concurenţei comerciale, dreptul proprietăţii intelectuale, dreptul mediului înconjurător intern şi internaţional. În calitate de avocat, Tănăsescu a fost implicat în diverse cazuri de arbitraj comercial intern şi internaţional, precum şi în diferite proceduri de mediere. El este arbitru la Curtea de Arbitraj Internaţional Bucureşti, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ (CCI) Paris, London Court of International Arbitration (LCIA), Curtea Permanentă de Arbitraj Haga, precum şi la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID). Mai trebuie adăugat că în acest proces, interesele ministerului vor fi reprezentate de către casa de avocaţi "Raţiu&Raţiu".
Ministerul Dezvoltării a dat înapoi banii cheltuiţi până la blocarea proiectului
Proiectul de infrastructură regională "Parc Industrial Brăila", finanţat din fonduri PHARE, a fost întocmit de Administraţia Zonei Libere Brăila, împreună cu autorităţile locale şi regionale, sub îndrumarea Agenţiei de Dezvoltare Regională S-E. Contractul de execuţie pentru realizarea obiectivului s-a semnat în noiembrie 2002 cu grupul de firme turceşti "Alke", iar lucrările propriu-zise au început în aprilie 2003. La începutul anului 2005, lucrările au fost sistate din cauza suspiciunilor privind deturnarea unei părţi importante din banii europeni. De asemenea, a mai fost invocat drept cauză fenomenul de tasare generală, ce depăşea valorile prognozate şi studiul geodezic iniţial. În ceea ce priveşte suspiciunile de devalizare a proiectului, trebuie precizat că din întreg dosarul instrumentat de către ofiţerii brăileni de la Investigarea Fraudelor şi care îi viza chiar pe actorii principali ai proiectului "Parc Industrial" au rămas doar câteva fapte contravenţionale. Important de menţionat este că în anul 2007, Comisia Europeană a transmis ministerului o notă de debit în valoare de 1,24 milioane euro, prin care se solicita restituirea sumelor avansate. Banii s-au achitat de la bugetul de stat, şi în plus s-au restituit şi sumele aferente cofinanţării proiectului, alocate de la Ministerul de Finanţe. În total, inclusiv banii daţi înapoi CE, este vorba despre 3,9 milioane euro.
Ce s-a întâmplat cu acele clădiri care au fost, totuşi, edificate în perimetrul "Parcului Industrial"? Potrivit MDRL, lucrările efectuate şi materialele nepuse în operă au fost predate AZL Brăila.
Lichidatorul vrea ca administratorul turc să suporte din averea proprie datoriile către creditori
Pe de altă parte, este interesant de adăugat că în cazul dosarului de faliment al firmei înfiinţate în plan local de către turcii de la Alke, lichidatorul încearcă atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, turcul Yenginer Alaettin. Practic, solicitarea firmei lichidatoare, "Sierra Quadrant", este ca cetăţeanul turc, fost administrator al SC "Alke Ilkumut" SRL Brăila, să acopere din averea proprie întreaga valoare a masei credale - circa 7 miliarde de lei vechi -, adică a pretenţiilor formulate de creditorii "Alke" certificate de instanţă. În pledoaria sa, firma lichidatoare a arătat că, în mod voit, fostul administrator a ascuns actele contabile ale firmei, pentru a şerge urma bunurilor ce ar fi putut fi vândute pentru acoperirea creanţelor. Iar ca exemplu a dat cazul unui automobil străin, care nu a mai fost găsit în urma inventarierii faptice. Judecătorul sindic desemnat în dosar a aprobat doar în parte cererea, în sensul că a decis atragerea răspunderii patrimoniale pentru valoarea contabilă a maşinii lipsă la inventar. Firma lichidatoare, "Sierra Quadrant", a formulat acţiune de recurs.