Răzvan Vasilescu a încântat câteva zeci de spectatori care au umplut până la refuz sala de la "Understage" la Profu'. Cu foarte puţine gesturi, dar folosindu-se mult de mimică şi în special de voce, marele actor a reuşit să ne demonstreze că dascălul şi elevul din piesa scrisă de belgianul Jean-Pierre Dopagne, în 1994, sunt aceeaşi cu dascălii şi elevii din România. S-a râs printre lacrimi, s-a glumit vorbindu-se serios despre relaţia dintre profesori şi elevi, relaţie care a ajuns din ce în ce mai schimonosită de vremuri. Respectul pentru profesori a dispărut de mult, dragostea pentru elevi a luat aceeaşi cale, iar ceea ce a rămas în sălile de clasă este o caricatură de educaţie. Când Profu' nu a mai suportat situaţia, a scos din geantă o mitralieră în loc de carte şi şi-a ucis elevii, eliberându-se din capcana ce devenise meseria de profesor. Răzvan Vasilescu a redat cu precizie fiecare nuanţă a rolului său, fiecare emoţie încercată de Prof' atunci când constată zădărnicia luptei zilnice cu elevii pe care-i consideră animale, dar pentru care nutreşte o tandreţe greu de prins în cuvinte. "Elevii sunt ca animalele, nu inteligenţa îi conduce, ci instinctul", iar această frază lasă să se înţeleagă că, pe undeva, chiar îi înţelege. Nici colegii săi nu sunt puşi într-o lumină mai bună, subliniindu-se cu ironie compromisurile zilnice făcute de profi doar pentru a avea elevi, doar pentru a avea o slujbă şi doar pentru ca elevii să nu stea pe stradă înainte de vârsta minimă la care se pot angaja: "Am devenit bone naţionale!". Nici societatea în ansamblul său nu este iertată, Profu' spunându-le în faţă spectatorilor că este conştient de faptul că lumea vine să-l vadă nu pentru că iubeşte teatrul, nu pentru că este indignată, ci doar pentru că vrea circ, vrea să vadă "monstrul" de profesor pe care nu l-au mai ţinut nervii şi şi-a împuşcat elevii. Răzvan Vasilescu este extraordinar. Drama profesorului din lumea de azi a devenit pentru o oră drama sa, reuşind să sugereze neînsemnătatea apăsătoare a personajului său, rostind cuvintele cu voce joasă, aproape în fugă, de parcă ar face o recapitulare succintă. "Profu'" nu este un spectacol despre destinul unui cadru didactic, ci despre destinul unei întregi bresle, al şcolii în general, ce tinde să devină orice altceva decât un loc în care să se facă educaţie.
